Cine să ne facă reformele?

Ar trebui să ne mirăm că reforma promisă de coaliția de dreapta a președintelui Iohannis bate pasul pe loc? Din postura unui alegător idealist care vede doar enunțurile anti-pesediste venite din PNL sau USR, nu și structura politică a puterii, da, ar trebui să ne întrebăm ce nu merge, de ce nu vedem că se mișcă ceva? Dar stând în boată să adulmeci scena politică sigur nu te mai miră nimic.

Despre ce priorități vorbim? Adoptarea legilor justiției ca act reparator față de asaltul PSD Dragnea din guvernările Grindeanu-Tudose-Dăncilă, dar și acomodarea lor cu legislația europeană, reforma sistemului de pensii și sănătate, transparentizarea actului guvernării, abandonarea nepotismului politic în favoarea unui sistem meritocratic, digitalizarea și alte chestiuni mai tehnice.

În ciuda unor jumătăți de discuții despre pensii și un blocaj pe bucăți din legile justiției, planurile coaliției parcă sunt ascunse după criza sanitară, ratarea campaniei de vaccinare, scandalurile interne din PNL, altele din USR, elanul creșterii economice povestite de premierul Câțu, chestiuni obișnuite, nimic revoluționar, de te întrebi unde e frâna. E vorba de o frână sau așa cum au convenit că trebuie făcut ceva, tot la fel au stabilit că nu se mai face nimic?

Ministrul justiției se întreba zilele trecute cum poți desființa Secția Specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție cu mâna acelora care au înființat-o. Cine a înființat-o? Păi acolo era Florin Iordache, iar parcă mai abitir ca pesedistul se bătea Marton Arpad pentru măcelărirea legilor justiției și găsirea de motive pentru eliberarea criminalilor, a borfașilor politici sau de drept comun din celulele penitenciarelor. Marton Arpad de la UDMR, ca să ajungem la miezul problemei.

Dar legile electorale vor fi schimbate dacă liberalilor și udemeriștilor nu le va conveni alegeri din două tururi de scrutin în locale? Firește că nu. Dar regionalizare adevărată, funcțională, se va gândi pentru această țară, când la conducerea județelor sunt baroni PSD și PNL, cam cu aceleași apucături? De ce ar schimba cineva în acest domeniu când tu Orban, președinte al Camerei Deputaților, și tu Câțu, premier, mergeți în județe să cereți votul acelor baroni pentru congresul PNL?

Inerția PSD și PNL în păcatul gândirii USL era de așteptat, iar venirea unui suflu nou prin aleșii USR părea doar un element de design politic care să dea speranța că încă nu e totul pierdut. Am putea sta așa bine-mersi încă multe mandate. Nimeni din interior nu va putea mișca aerul ăsta stătut, chiar dacă în unele unghere politice s-ar dori acest lucru. Însă, chiar și acolo unde se dorește pornirea reformei, băltește încă mentalitatea de a ne dușmăni cu cei care îndrăznesc să ridice suspiciuni asupra preferințelor noastre politice. Fenomen observat a se manifesta foarte violent tocmai în vatra electorală și în activismul celor de la care așteptăm impunerea voinței de reformă.

Într-o dezbatere televizată, fondatorul Rise Project, Paul Radu, povestea amar cum instituția sa jurnalistică a fost penalizată de jumătate dintre donatori imediat după ce ziarul a publicat o investigație cu Dan Barna și presupuse neregularități în manevrarea fondurilor europene. Produs jurnalistic ce a avut „păcatul” de a fi publicat înainte de alegerile prezidențiale și cu personaj principal în persoana președintelui USR, Dan Barna, perceput de mulți din segmentul de donatori Rise Project ca fiind o soluție pentru noua generație de politicieni. Nu știu dacă el în persoană, dar, oricum, prin partidul său, USR, pentru pornirea reformelor în România. Dar reforma e ca reumatismul: deranjează colosal când te doare la încheieturi.