Rezistenţa prin… cultură. Sanda Greblă, „Şefa primăriei” din administraţia Robu, e şefa pe cultură în administraţia Fritz

Adevăratul simbol al administraţiei Robu nu a fost nici polispecialistul Ionuţ Nasleu şi nici măcar talentatul Culiţă Chiş, cel „cablat” la discuţiile cu şefii. Nu, mascota, simbolul, esenţa dacă vreţi, a administraţiei Robu a fost Sanda Greblă. Cea care şi-a şi obţinut renumele de „Şefa primăriei” în acea perioadă. Cine avea nevoie de un „shortcut” prin birocraţia din instituţie nu mergea la Robu, că degeaba mergea. Se ducea la Greblă, care rezolva. Orice act aveai nevoie, chiar şi autorizaţii de construcţii, PUZ-uri. PUD-uri se puteau rezolva prin Greblă, aşa cum în administraţia Ciuhandu şi în primii ani ai lui Robu se puteau prin Radu Ţoancă. (În limbaj specializat se spune trafic de influenţă.)

Nu mai vorbesc de comportamentul contondent pe care-l avea cu angajaţii primăriei, unul mai grobian chiar decât al actualului viceprimar Ruben Laţcău. Pe deasupra, Greblă, iar nu Robu, îşi dădea ultimul accept la zecile de angajări de tineri liberali în sinecurile din primărie. Ba şi la PNL Timiş, dacă cineva dorea să intre în graţiile preşedintelui Robu, trebuia mai întâi să presteze un omagiu în faţa aceleiaşi Sanda Greblă.

Tocmai de aceea, una din marile enigme ale Timişoarei postdecembriste a fost legată de „eroina” noastră. Cum a putut o fată care a ajuns în primărie direct de pe băncile facultăţii să parvină în câţiva ani cât Dinu Păturică într-o viaţă? Iar scenarii au fost cu duiumul, unele rocamboleşti, altele ţinând de telenovele.

Mai adaug că, în această perioadă, aceeaşi Sanda Greblă s-a rezolvat cu un apartament spaţios în Piaţa Operei, deasupra de McDonald’s? Asta ce e trecut pe foaia de avere. Că de spaţiile pe care le-ar deţine prin interpuşi (un fost iubit, de exemplu), tot în buricul târgului, e o altă discuţie. Şi mai aşteaptă şi un teren de la primărie pentru tineri, fiind printre primii pe listă. Şi ar mai fi multe de spus aici, dar mă rezum la atât.

Dominic Fritz şi USR PLUS au câştigat Primăria Timişoara şi cu promisiunea că vor face ordine şi curăţenie într-o instituţie încremenită în rău. Ori când te referi la „curăţenie” în instituţia patronată de Robu, în primul rând te gândeai la „greble” şi „naslei”, „chişculiţii” de exemplu fiind în plan secund. Şi ce să vezi, o oarecare „curăţenie” a început prin noua organigramă. Aproape toţi şefii şi şefuleţii lui Robu au fost îndepărtaţi de la butoane. Cu o singură şi colosală excepţie. Exact, chiar ea, „Şefa primăriei”! Simbolul „meritocraţiei” marca Robu care a rămas şefă a Serviciului Infrastructură Culturală. Pe bune, cultură?  Nici angajaţii instituţiei nu înţeleg nimic din acest mod exotic de-a face reformă în primărie.

Să spui că faci „curat” în primărie şi să o păstrezi pe Greblă e ca şi cum ai spune că vrei să faci curăţenie în Justiţia Română punând-o pe Elena Udrea procuror-şef şi pe Bercea Modialu şef la DNA. Ca să dau un exemplu, poate puţin exagerat. Şi astfel, la marea enigmă postdecembristă amintită mai sus se adaugă una la fel de mare: ce au găsit Dominic Fritz şi cei din jurul său la Sanda Greblă pentru a o păstra şefă, în timpul „curăţeniei” pe care au făcut-o în instituţie?