Dacă Robu şi Fritz au ajuns de aceeaşi parte a baricadei, e clar. Cîţu, avem o problemă!

E cineva în ţara asta care crede că Florin Cîţu nu mai poate de grija lui badea Ion din Cucuruzii de Vale fiindcă are căcăstoarea în fundul grădinii? O suspectează cineva pe Alina Gorghiu că nu doarme noaptea fiindcă la Cucuruzii din Deal drumul e de pământ? Evident că nu. Şi atunci de ce e aruncată România în haos fiindcă Florin Cîţu & co. vor neapărat să ne modernizeze, după tiparul lui Udrea şi Dragnea? Sau, dacă vreţi, o „modernizare cu forţa”, ca să-l parafrazez pe un fost primar al Timişoarei. De ce se forţează acest PNDL pe ordinea suplimentară a unei şedinţe de guvern, fără nicio negociere prealabilă, fără acceptarea unor amenamente de bun simţ? Cum ar fi acela al costului maxim, pentru a nu fi cumpărate becuri cu 2.000 de euro? De ce atâta grabă? Era acest lucru prioritar într-o perioadă în care gestionarea execrabilă a liberalizării pieţei de energie a condus la o explozie a preţurilor? A, domnul de la Energie care doarme pe el e tot din „echipa câştigătoare”! Nu mai vorbesc de eşecul campaniei de vaccinare.

Cel puţin oficial, cei din PNL Cîţu afirmă că actualul scandal a pornit de la „şantajul” USR vizavi de acest program de 50 de miliarde de lei. Şi se vântură această lozincă fără a se răspunde la unele întrebări precum cele de mai sus. Mulţi spun că graba mare e dată de Congresul PNL, iar Cîţu vrea să-şi cumpere astfel voturile baronilor şi baronaşilor PNL cu bani de la buget. Alţii vorbesc de o chestie mai subtilă, respectiv de un control asupra şefilor de parchete. Luând la pachet cele două chestiuni, unii spun că e nevoie de procurori maleabili care să întoarcă privirile atunci când se „împart” cele 50 de miliarde.

Iar ce dovadă mai bună că situaţia este extrem de gravă, decât faptul că doi inamici ireconciliabili precum Nicolae Robu şi Dominic Fritz sunt de aceeaşi parte a baricadei în această poveste, arătând ambii cu degetul spre acelaşi personaj: Florin Cîţu. Evident, cu nuanţele de rigoare. Se observă însă că niciunul nu rosteşte un alt nume, mult mai important decât Cîţu în această criză, un nume pe care mulţi se feresc să-l pronunţe: Klaus Iohannis. Fiindcă la urma urmei, Cîţu este un personaj teleghidat, dacă vreţi, un „candidat manciurian”.

„Este inadmisibil pt ORICE PRIM-MINISTRU să folosească banii țării pt a-și atrage -mai direct spus: cumpăra!- voturi în alegerile din partidul său! Dar, ce credibilitate că ești de bună credință poți avea, ca Prim-ministru, când timp de 9 luni de zile de când deții funcția, n-ai lansat PNDL3, iar acum, vrei să o faci la ceas de noapte, prin OUG?! O asemenea penibilitate -“urgență” în interes personal al unui foarte suspus- nu s-a mai pomenit în cei peste 30 de ani de la Revoluție decât la Ordonanța 13! Cum poți subestima, ca Prim-ministru, inteligența partenerilor politici, a colegilor de partid, a adversarilor, a poporului -până la urmă-, procedând astfel?! Oricine înțelege că tot ce urmărește dl Prim-ministru, procedând astfel, este să-și cumpere voturi de la Primarii PNL!”, arată Robu.

Fritz arată spre acelaşi personaj, dar vine cu alte motive.

“Prim-ministrul Florin Cîțu a aruncat România într-o criză politică pentru a-l îndepărta pe Stelian Ion din fruntea ministerului Justiției. Demiterea lui Stelian Ion nu e un gest nervos, din cauză că lui Florin Cîțu nu i-a ieșit planul cu PNDL 3, program guvernamental care, în forma actuală, ar fi doar un cadou pentru baronii PNL. Aceasta este scuza. Mai bine rămâi în istorie ca „omul baronilor” decât ca prim-ministrul care a oprit, cu forța, noaptea, reformele în justiție”, spune şi Fritz.

După ultimul război mondial umbla o anecdotă, potrivit căreia, imediat după încetarea conflagraţiei, la Winston Churchill în birou apare un individ mărunţel, în uniformă de nazist, cu o mică mustăcioară sub nas. Îşi dă jos mustăcioara şi se prezintă. “Domnule premier, sunt colonelul Wilson, vă raportez: misiunea a fost îndeplinită, Germania e distrusă!”. Înlocuiţi-l în această poveste pe Wilson cu un individ care se laudă că e rocker, dar se comportă ca un manelist beat la volan, iar în loc de Germania puneţi PNL. Ce-i drept, e greu de desluşit cine e Churchill, dar poate fi un exerciţiu de imaginaţie pentru fiecare…