În definitiv, liberalii au de ales între ieşirea din criză şi acutizarea acesteia

În fine, a sosit şi ziua Congresului PNL! O zi aşteptată de aproape toţi românii, fiindcă au fost luni crâncene în care guvernarea a fost pusă pe plan secund, prioritate având campania internă din partid. A fost pentru prima dată în istoria post-decembristă când nişte alegeri interne de partid au pus România pe aşteptare. Şi a fost o campanie hidoasă, un măcel, în care au căzut multe măşti, devoalând nişte feţe schimonosite. Au fost trădări nenumărate, atacuri dure la persoană şi multă, prea multă mizerie. Şi a mai fost o campanie în care unul dintre candidaţi a pus la bătaie, ca la ruletă, bani de la bugetul naţional.

Şi tot inedit, se confruntă preşedintele în funcţie al partidului cu premierul ţării, respectiv Ludovic Orban şi Florin Cîţu. Primul e un liberal autentic, vechi în politică de 30 de ani, dar departe de-a fi perfect şi cu multe episoade ilare în trecut. Totuşi, e Şică Mandolină! În perioada în care a fost premier a deschis larg porţile partidului pentru PSD-işti, iar promovarea în funcţii s-a făcut pe acelaşi vechi sistem PSD-ist, „e prost, dar e prostul nostru”. Amintiţi-vă doar de ministrul „Grindă”!

De cealaltă parte avem un aventurier politic, ieşit din neant, cu un trecut obscur, un fanfaron cu apucături de dictator în mizerie şi care e convins că e providenţial şi mesianic pentru România. Ce-i drept, e susţinut de un preşedinte care ne aminteşte tot mai mult că a fost cândva  un „premier la Grivco”, ajuns acum un Tiger Woods la pensie. Ambii demonstrând în ultima perioadă că au legături cu realitatea cât are Lukaşenko cu statul de drept.  (Apropo de Grivco, Antena 3 şi, în special, Mihai Gâdea au intrat în „echipa câştigătoare”. Iar când are o asemenea suţinere, un om normal ar trebui să se gândească unde a greşit.)

De altfel, preşedintele şi premierul sunt vinovaţi atât de criza politică, cât şi de criza sanitară şi de eşecul campaniei de vaccinare. Fiindcă în vară ambii spuneau că nu o să fie niciun val patru, iar România a fost, alături de Pakistan şi Burkina Faso, ţara în care s-au ridicat toate restricţiile. Şi asta în condiţiile în care suntem pe penultimul loc în Europa ca rată a vaccinării. Ca să vezi nemernicie, acum vinovaţi de acest val ar fi AUR şi USR, după ce premierul a promis zece milioane de oameni vaccinaţi în luna septembrie. La fel cum Stelian Ion era vinovat pentru nedesfiinţarea Secţiei Speciale, deşi Cîţu împreună cu UDMR se împotriveau aproape făţiş acestui lucru.

Cert este faptul că de la Viorica Dăncilă nu s-a mai ridicat un aşa val val de dispreţ şi batjocură cum a ridicat Cîţu împotriva lui, elocvent fiind episodul Superman. De la Liviu Dragnea n-am mai avut un personaj atât de hulit în întreaga ţară. Şi a reuşit „performanţa” de-a fi detestat atât de electoratul tradiţional PSD-AUR, cât şi de cel anti-PSD, ca să nu folosesc termenii de stânga şi dreapta, care nu prea există la noi. Iar ţinând balastul Cîţu în braţe, şi Klaus Iohannis a început să se scufunde încet, dar sigur, cei mai mari adversari ai săi devenind chiar foştii susţinători. Noroc însă că are Antena 3 alături!

Aşadar, ce au de votat cei 5.000 de delegaţi ai PNL? Între şansa de-a stopa căderea liberă a partidului prin Orban sau prăbuşirea în haos cu Cîţu. Sfârşitul crizei politice prin Orban sau adâncirea crizei prin Cîţu. O guvernare normală, alături de un partid compatibil (USR PLUS) prin Orban sau un guvern minoritar, şantajat de PSD, prin Cîţu. Adică un guvern nu doar fără sprijin parlamentar, dar şi fără susţinere populară. În fine, în lipsa unui al treilea candidat, poate cea mai concretă concluzie a dat-o venerabilul Mihai Şora: “Nu dați vrabia din mână, oameni buni, pe cioara nebună de pe gard.” Nu ştiu dacă mai trebuie să menţionez că “vrabia” e Orban, iar “cioara nebună”, Cîţu.

Ce repercursiuni va avea votul de astăzi asupra Timişului şi Timişoarei? Aparent, ar trebui să ne convină victoria lui Cîţu, PNL Timiş fiind în echipa lui. Dar garantează cineva că vor fi investiţii în Timiş şi Timişoara dacă va câştiga Cîţu? El va trebui să onoreze, în primul rând, pretenţiile PSD. Ca să nu mai spun că, în “autismul lui politic”, în urmă cu câteva săptămâni, fiind la Timişoara, Cîţu habar n-avea de unul din marile proiecte ale Timişoarei, noul stadion. Ce ştim însă sigur, cu Cîţu preşedinte, se va adânci criza politică şi la nivelul Timişoarei, acolo unde alianţa PSD-PNL este tot mai evidentă.