„Sunt cel mai pretenţios”. România, ţara lui „Sabie”

În urmă cu câteva zile, deBanat prezenta un mic filmuleţ cu un anume Bebe Sabie (nu ştiu dacă exact aşa îl cheamă sau este nickname-ul de interlop) dansând languros lângă şi apoi deasupra unei maşini. Talentul său artistic era acompaniat de o manea, din care aflam că ţopârlanul se mândrea că “Sunt cel mai pretenţios, mă îmbrac cel mai luxos şi miros cel mai frumos”. Întreaga acţiune filmată se întâmpla în plin centrul Timişoarei, peste drum de Consiliul Judeţean. Şi poate n-a ales întâmplător această instituţie, fiindcă personajul lovit de geniu artistic este fin al lui Alin Nica, preşedintele PNL Timiş şi al CJ Timiş.

Au existat unele comentarii la ştire în care ni se imputa faptul că l-am asociat aiurea pe acest Sabie cu Alin Nica, că ultimul nu-i responsabil de faptele finului. Corect. Dar individul îşi permitea acest exhibiţionism de neam prost dacă naşul „nu avea valoare”, ca să mă exprim în limba lui? Mai ales că, la un moment dat, prietenul care îl filmează strigă în băşcălie „Să vină Poliţia!”. De ce dansează Sabie pe maşină? Fiindcă poate, are „naş cu funcţie mare” şi ştie că nu i se poate întâmpla nimic!

Marea dramă a României este faptul că Bebe Sabie nu este un caz singular, ba chiar din contră. Ţara este împânzită de astfel de „săbii”. Şi când spun „săbii”, mă refer la toţi finii, cumetrii, beizadelele, amantele politicienilor. Şi nu doar ale politicienilor, ci ale tuturor care au ajuns în poziţii mari în stat, fie că vorbim de şefi din Poliţie sau chiar Justiţie. Foarte mulţi dintre aceşti indivizi au ajuns în parlament, eşaloanele inferioare ale guvernului, instituţii publice, profitând de contraselecţia practicată în România, unde o „Sabie” e mult mai bine văzută decât un tânăr cu doctorat luat pe bune. (Habar n-am dacă şi acest Bebe Sabie o fi angajat undeva pe la stat.) Dacă într-o instituţie publică o fetişcană vă râde în nas când îi cereţi o informaţie, cu siguranţă e „sabia” cuiva.

Fenomenul „săbiilor” se manifestă nu doar în instituţiile publice, ci în întreaga societate. Nu puţini sunt interlopii care sunt „săbiile” unor politicieni, poliţişti, magistraţi sau chiar oameni din serviciile secrete. Dacă un mitocan vă taie linia în trafic într-o maşină în care urlă manelele, ba vă mai şi înjură, probabil e „sabia” vreunuia din poliţie. Şi ştie că nu i se va întâmpla nimic. Dacă într-un magazin îi cereţi respectuos unui individ să-şi pună masca pe gură, iar acesta vă scuipă în replică, iar o fi „sabia” cuiva.

România este sufocată de „săbii”, dar paradoxul este că ne complacem cu ele. Ba au ajuns să fie apărate chiar şi de sindicate. Mai mult, acceptăm acest status quo atunci când cineva vrea demararea unei reforme instituţionale care să însemne, inclusiv eradicarea „săbiilor”. Iar mulţi români care chiar n-au mai putut convieţui cu ele şi-au luat lumea în cap şi au plecat din ţară.