Timișoara, orașul cu cele mai multe stadioane promise, dar fără… stadion

Ce spune Ino Ardelean mai sus despre aquaparkuri se potrivește ca o mănușă și vorbind despre stadioanele Timișoarei. Cred că suntem orașul cu cele mai multe proiecte de stadion, cu o grămadă de stadioane vechi din perioada comunistă, dar care astăzi își duce echipele să joace pe un stadion rămas fără omologare pentru uzul microbistic uman, programat la dărâmare an după an, dar rămas încă în picioare dintr-un considerent, e adevărat, pertinent și el. Dacă nu este încă finanțat de guvern noul stadion al Timișoarei, marele stadion de peste 30.000 de locuri, de ce l-ai dărâma pe cel vechi pe care încă se mai poate alerga după lobdă? Raționamentul invers este și el încărcat de logică: dacă nu-l dărâmi, poți pune presiune pe București, spunând că în loc de stadion ai un maidan în buricul târgului?

Care ne sunt stadioanele Timișoarei? Păi unul e gata nou-nouț, dacă ai intreba un politician PSD sau PNL. Mai toți miniștrii de la Dezvoltare au anunțat demararea proiectului stadionului ”Dan Păltinișanu” și doar minima decență i-a făcut pe acești demnitari să nu-l și inaugureze. De fapt nici nu știu dacă tot așa se va numi și cel nou, căci aici se pot încasa bani frumoși prin botezarea arenei după numele unui sponsor. Nu mai contează, important e că marele stadion e aproape gata de inaugurat și doar lipsa unei echipe de calitate în Timișoara face să nu fim încă chemați sub artificii să marcăm frumosul moment electoral. Unde e? Nu-l vedeți de marele val de pământ.

Alt stadion aproape gata încă de pe vremea lui Nicolae Robu e cel de rugby din Ronaț. Nu că s-ar omorî timișoreanul după balonul oval, dar dacă echipa Universității de Vest merge bine și încă mai are rezultate, chiar și fără finanțare, măcar să nu joace în nămol. Anii au trecut, ideile și locațiile s-au schimbat. Nu era rău ca stadionul CFR să devină cel de rugby. Pentru acel monument istoric al sportului timișorean, arena feroviară, nu se face chiar nimic și tare mă tem că la fel va fi și după ce de acolo se ridică spitalul de campanie Covid-19. Apropos, poate timișoreanul Sorin Grindeanu de la Transporturi aude despre acel stadion și-i vine să plângă pentru halul în care a ajuns acea proprietate a ministerului.

Apoi avem stadionul lego nu de acum, că-l tot plimbă vicele Tabără de la un interviu la altul în presă. Stadionul lego din Buziașului este varianta de rezervă până ce, peste vreo 15 ani, va fi gata magnificul stadion „Dan Păltinișanu”. Inițial se voia acolo o arenă de 15.000 de locuri, mai mare ca „baronul Neumann” din Arad. Acolo puteam juca o sută de ani, nu cinsprezece, la câți suporteri se mai desprind acum de ecranele TV. Din motive financiare s-a ajuns la ideea să avem stadion lego de 8.000 de locuri, ușor și rapid de ridicat din module metalice. Până la urmă, finanțată integral de primărie, această arenă are toate șansele să fie primul stadion nou oferit de autorități Timișoarei.

Dar stadioane „pe țeavă” mai avem. Proiectul „Știința” e cel mai nou. Acolo nu e vorba de minciunele politice, căci e o lucrare a Universității Politehnica, iar beneficiar ar fi Poli din liga a doua. Ca bază sportivă universitară merită continuat, deși eu încă sper că Poli va juca pe un stadion mai mare de 3.000 de locuri. Dacă nu la 40.000, măcar la un sfert de cum era pe vremuri. Stadionul UMT a fost dărâmat de niște incoștienți sub privirile altor inconștienți, iar Electrica, altă vatră istorică a sportului de pe Bega, se prăbușește sub problemele fianciare ale proprietarului, societatea de transport local.

Acestea sunt toate stadioanele Timișoarei de care am mai auzit în ultima vreme. Restul, bătrânele arene de fabrici și uzine, stadioanele de cartier, vor face probabil obiectulul unor zbateri pentru proiecte imobiliare. Și ne mai supărăm că ne vin timișorenii plecați la capitală să ne certe că am ajuns mediocritatea României. Bine, mediocritate chiar nu, dar nu e momentul să ne lăudăm acum cu „Colterm” Arena, o bijuterie.