Mersul „ordonanței trenuleț”

„Ordonanța trenuleț” este un produs al guvernelor care avea rolul să ascundă neputința acestora. Iar neputința asta venea din populismul și lipsa de realism a politicului atunci când emitea tot soiul de pomeni către popor. Pentru că ele dădeau ceva alegătorului pregătit să meargă la urne, „ordonanțele trenuleț” generau costuri enorme la bugetul de stat, iar apariția lor bloca măririle la pensii, burse, facilități oferite bugetarilor în anul următor, dar și reducerea altor cheltuieli. Cel puțin până la apariția unei noi legi a bugetului de stat.

În cazul actualei „ordonanțe trenuleț” se speră la economisirea a 90 miliarde de lei și coborârea deficitului la 7%, așa cum tot ne somează Comisia Europeană să facem. Cum s-a ajuns aici? Păi trebuie doar să vă amintiți că 2024 a fost an electoral și încă nu s-a încheiat tot procesul. În septembrie cei mai mulți seniori au beneficiat de mărirea și recalcularea pensiei, bugetarii au avut parte în mandatul 2020-2024 de măriri de salariu considerabile, ceea ce a pus presiune și pe sectorul privat. Nu în ultimul rând, angajările la stat au explodat.

Multora dintre noi asta ne-a dat semnalul că tocmai am trecut la un alt nivel de trai, mai apropiat de media Uniunii Europene. A fost poate cea mai confortabilă perioadă din ultimul secol trăit de români, dar a fost o bunăstare consumată pe datorie, deficitul ajungând spre 9 procente, iar Europa ne-a spus stop, cu toate negocierile încercate de premierul Ciolacu înainte de alegeri. A fost o mare lipsă de rațional în tot acest comportament. O aroganță bazată și pe nevoia Occidentului de România în perspective prelungirii războiului din Ucraina.

Cu toată acestă bunăstare venită din consum pe datorie, deci nu din măiestria unei administrații PSD sau PNL, rezultatul alegerilor din această toamnă au fost dezastruoase pentru partidele care au guvernat. Treaba asta, repet, pe fondul unei creșteri, nu venind după o criză economică sau de altă natură. Sunt români care nu pot, nu știu sau nu pot să se bucure de această creștere artificială a nivelului de trai, dar tot mai mulți ne-am văzut de viață consumând mai mult, mai scump, mașini, case sau turism. Asta s-a simțit și statistic, și pe pielea multora.

La final de an am fost anunțați că am ingrat în Schengen și că am devenit eligibili pentru eliminarea vizelor pentru Statele Unite ale Americii. Pentru unele guverne, aceste două realizări la care am râvnit decenii ar fi fost suficient pentru a obține împreună, PSD cu PNL, spre două treimi din Parlamentul României. N-a fost așa, ba din contră, cu tot cu alegerile prezidențiale s-a conturat un dezastru pentru partidele mainstream, lăsând celor de extremă dreaptă doar misiunea să culeagă voturi „bob cu bob” de la o României cărei, culmea, i-a crescut nivelul de trai și de confort.

Am ajuns în situația de neimaginat pentru actorii guvernării ca tot ei să gestioneze o perioadă de sacrificiu, dar cu aceeași sensibilitate preelectorală, urmând să mai avem prezidențialele în primăvara care vine. Pe holurile parlamentului este un haos total. Alternativa la guvernare cântă colinde, îşi face cruci și se salută cu „Doamne ajută!”. Asta ne-a mai rămas, să ne ajute divinitatea, căci dacă nu PSD-PNL și UDMR, variant ultimă ar fi AUR, SOS și POT. Avem puterea să-i lăsăm să arate ce pot, dincolo de a urla și a se filma cum urlă? Din păcate, nu!