În audiență la primar

Garda de Mediu mi-a mai dat o amendă pentru mizeria din oraș. 60.000 de lei o împărțim câteva sute de mii de timișoreni, vreo 200.000 de alegători și mai puțin de jumătate votanți dintre aceștia. Nu Primăria Timișoara a fost amendată pentru mizerie, nu Dominic Fritz, nu „ex”-ul Nicolae Robu, ci noi toți ăștialați, contribuabilii, indiferent că facem sau nu mizeria de neimaginat din Timișoara.

Administrația se apără cu argumentul că i-au rămas contractele de la Nicolae Robu, că acestea ar fi prost făcute și nu dau prea mare libertate actualilor, decât să taie pe ici pe colo din facturi pentru nerealizarea obiectului contractului: salubrizarea. Simplu. Ei au vrut, n-au putut și cu asta basta, măcar nu-i mai plătim pe prestatori. Iar Timișoara, conform Gărzii de Mediu, este aproape de instituirea stării de alertă pentru mizeria din oraș.

Au văzut și ei. Vorbesc despre mizeria de la bordură adunată de pe urma șantierelor din oraș, de lipsa unei operațiuni mecanizate de curățare a carosabilului, de frunze neadunate etc. Însă nu acolo este cronică mizeria din Timișoara, oameni buni! Contractantul din Cluj poate nu curăță cum trebuie, nu acoperă toată Timișoara, dar mizeria cea mare este dincolo de zona lui. Mizerie ca asta nu am mai văzut din perioada neagră fără operator din ultimul mandat Robu. Ce nu am mai văzut de 50 de ani în orașul ăsta al parcurilor scump renovate și al florilor ofilite este pierderea totală a controlului în ceea ce privește curățenia din Timișoara neacoperită de operatorul principal, cel stradal. Este vorba de zone aflate sub contract cu alte firme de „spații verzi” care nu-și fac treaba (chiar nu mă încălzește cu nimic că primăria nu le mai plătește, în consecință) ori sunt pur și simplu neacoperite contractual și lăsate pe mâna omului needucat.

Pentru edilii Timișoarei există doar firma Brantner, cu mulțumirile și nemulțumirile pentru munca prestată. Cu siguranță că neajunsurile semnalate sunt reale, dar cei de pe CD Loga nr 1 numai despre asta vorbesc și este frustrant să vezi că „jungla” chiar nu deranjează pe nimeni. Timișoara care nu este carosabil, nu e trotuar, nu e rigolă, nu e malul Begăi, nu e coș de gunoi, acea Timișoară pentru care mi-e rușine să spun că sunt timișorean, a cui e? Imaginați-vă că nu mai are rost să faci un fotoreportaj pentru a ilustra dezastrul. Căutați pe marile bulevarde, printre blocuri, garduri vii, tufe și minunați-vă. Nu am fost atenți, nu am văzut mizeria asta până acum, nu ne interesează nici pe noi, nici pe cei din primărie?

Nu-mi place să revin la subiecte scrise, ca un pensionar obsedat de cum vede el rânduiala, dar ca timișorean crește în tine o revoltă sufocantă să vezi ce mizerie e pe zonele verzi dintre blocuri, ce e pe proprietățile private ale unor complexe comerciale. Garda de Mediu să meargă în tot ce înseamnă spațiu verde și parcare de la fosta Billa Circumvalațiunii. Se vor îngrozi ce văd acolo. Știu, angajații sunt și ei numeric cât să apuce să stea unul la casă și alți doi pe raioane, dar asta nu e treaba noastră, nici a primăriei, ci a angajatorului francez, care dacă nu are de gând să plătească pentru curățenie, atunci să plătească amendă după amendă, până se socotește că nu-i mai rentează afacerea.

Că nu-ți poți schimba operatorul stradal, că spațiile verzi „neesențiale (care nu sunt de promenadă, precum parcurile) au devenit o adevărată junglă dintr-un abandon total al celorlați contractanți este o încercare complicată pentru municipalitate, dar să lași în mijlocul orașului o rampă de gunoi clandestină de câteva mii de metri pătrați, spațiu privat, este o totală ignoranță a poliției locale, a inspectorilor din primărie, poate și a celor de la Garda de Mediu. Pentru toate astea va plăti o persoană, să nu se mire atunci când va fi cazul că timișorenii nu au mai avut răbdare cu proiectul său din Primăria Timișoara.

Nimeni nu va zice „stai așa, că supermarketul ăla e privat și trebuia să-și facă curat responsabilii de acolo”. Nu, lumea va vedea Timișoara la nici un kilometru de centru istoric cât de putredă e treaba. Asta se va vedea, iar dacă celor interesați să nu-l mai vadă pe Fritz în fruntea primăriei se va adăuga și percepția celor simpli și mulți că, totuși, nu e normal să trăim printre atâtea gunoaie, cu siguranță că anul 2024 nu va fi unul ușor pentru actualul primar. Lucru care n-ar fi treaba noastră, dar măcar să știe el de unde i se trage, să știm și noi de unde ni se trage.

Măcar la Sectorul 1 București, o primăriță și-a jucat și ea viitorul politic când a încercat să schimbe modul de a se face salubrizarea în ograda ei. Era cât p-aci să clacheze. I se cerea demisia în titluri agresive ilustrate cu imagini pline de șobolani. Aici nici măcar nu încearcă cineva să ne convingă că se încearcă, că în curând va fi mai bine. Dumnezeule, luați-l de mână pe Dominic Fritz și duceți-l la un hamburger în parcarea de pe Circumvalațiunii! La plecare, să-l plimbe făcătorii de imagine de la USR pe latura cu Gheorghe Lazăr să vadă ce e acolo! Într-un loc despre care s-a mai scris, s-a curățat a doua zi și de atunci, potopul.

Umblăm pe afară, vedem și-acolo străzi pline de gunoi, dar treaba asta nu e cronică, e de moment. După un revelion, după un concert, după o seară de weekend când se bețivănesc toți, mai ales prin Britania, dar acolo se curăță lună-bec a doua zi. Faceți un exercițiu și identificați astăzi o mască chirugicală aruncată langă o tufă în Timișoara. Faceți poză cu ea și reveniți peste o lună. Tot acolo va fi și aici este toată tristețea.

Mai rămâne să zică apropiații primarului Fritz că m-a plătit dușmanul politic să inventez povești. Asta ar fi cea mai mică problemă. Faceți voi să nu-mi mai fie rușine cu orașul ăsta și n-o să ne mai „plătească” nimeni. Dar despre gunoi se poate scrie la nesfârșit în țara asta. Până nu dau tufele și iarba înaltă vom vorbi și despre cum arată județul pe marginea unui drum gestionat de CJ Timiș. După o trâmbițată campanie de curățenie.