Doamna cu coasa are BMW

Weekendul trecut, pe drumul județean ce leagă Săcălazul de Sânmihaiul Român, o familie a fost distrusă într-un accident rutier. Părinții și un copil de doi ani au murit la impactul cu un alt autoturism care se găsea să depășească cu 120 km/oră pe banda pe care victimele circulau normal și legal. Un alt copil din familia spulberată în accident, în vârstă de șapte ani, a supraviețuit cu răni grave. Asta este o știre banală pentru zilele noastre. Suntem pe primul loc în Europa la victime cu deces pe șosele, iar pentru starea asta nu puțini decidenți se pot feri de vinovăție, fie și prin indiferența de care au dat dovadă în timp ce gustau din puterea politică și administrativă.

Să amintim câteva mari probleme ale României. Familiile celor care au plecat la drum și nu au mai ajuns seara acasă își pot aminti de conducătorii de la cel mai înalt nivel. Nu de puține ori, aceștia au tăiat banii de la investiții pentru a-i băga în pomeni electorale, astfel că drumurile au rămas înguste, proaste și periculoase. Inapetența pentru munca la proiecte europene a dus la aceeași băltire, nedezvoltare și victime pe șosele, iar noi nu am văzut ani la rând ceva neobișnuit în treaba asta. Autostrăzile nu mai apăreau nici măcar cu bani europeni, căci de acolo se putea fura mai greu. Nu au apărut nici cu bani de la buget, căci ar fi însemnat să nu se mai dea plocoane. A rămas așa.

Legiuitorul, la fel. Cei mai mulți din clasa politică au preferat să nu legifereze aspru. De ce să sancționăm cetățeanul, indiferent ce ar face el? Nivelul de trai este foarte scăzut, iar dacă la proasta calitate a vieții mai adăugăm și amenzile usturătoare, ca în occident, atunci unde am ajunge? La lipsa voturilor? Da, acolo, iar lumea continua să moară pe șosele. Sancțiunile sunt blânde, iar contestarea lor avea de multe ori sorți de izbândă ca urmare a judecății ciudate din partea unor magistrați, vicii de procedură ori expertise tehnice invocate ca bază pentru anularea sancțiunilor.

Apoi corupția, indiferența sau prostia din sistemul administrativ local. O grămadă de lucrări au fost făcute de mântuială, la o calitate îndoielnică, prin contracte făcute pe cumetrii, iar beneficiarul ca instituție de stat nu verifica la recepție dacă firma prestatoare și-a făcut treaba la niște norme de calitate dorite. Mai mult, garanțiile la lucrări nu sunt de multe ori accesate, iar lucrările postgaranție nu se mai fac pentru că… costă.

Dacă mai contează pentru noi, supraviețuitorii, poate merită spus că DJ 591 Săcălaz – Sânmihaiul Român aparține Consiliului Județean Timiș, a fost inaugurat în 17 noiembrie 2016, un an mai târziu au apărut primele crăpături. Președintele de atunci al CJ Timiș, Călin Dobra, promitea lucrări de garanție în termenul de trei ani prevăzut în contract. Plombe au mai fost făcute, dar după expirarea garanției au apărut adevărate cratere în șosele. În asemenea condiții, un accident este posibil și fără să ai 120 km/oră, fără să depășești periculos, doar încercând să ferești o astfel de groapă. Decizia? Da, tot la administratori, la conducerea instituției ce deține drumul, la politician, finalmente.

După accident, CJ Timiș a anunțat că drumul în cauză va fi reparat. La o zi de la tragedie, luni, pe la ora prânzului, o mașină cu radar a poliției române s-a pus să verifice viteza celor care circulau pe acest tronson. Credeți că au amendat pe careva? Puțin probabil. Căci n-a fost mașină care circula din sens opus să nu ne avertizeze cu flashuri luminoase că ne paște „pericolul”. Adică poliția, respectarea legii.