De ce listele comune PSD-PNL sunt „o variantă” mai mult decât improbabilă. Inclusiv în Timişoara

„O variantă”. Acesta este răspunsul dat, săptămâna trecută, de preşedintele Klaus Iohannis la întrebarea privind posibilitatea ca PSD şi PNL să atace viitoarele alegeri pe liste comune de candidaţi. Iohannis a menţionat însă că acest aspect „încă nu s-a discutat și cam știu ce se discută”. La nivel local, pornind de la această declaraţie, consilierul local PSD Radu Ţoancă a vorbit despre o astfel de variantă indicând un scor de 60-70% în contul PSD-PNL. Contrazicându-l însă pe Iohannis, PSD-istul a afirmat că “sunt discuţii la nivelul ambelor partide”. Afirmaţiile lui Ţoancă au stârnit o reacţie virulentă din partea USR Timiş, care a vorbit de refacerea USL, având drept scop primordial “împărțirea banilor publici către clientela celor două partide”.

Nu ştiu dacă şi cât cred cei din USR Timiş din ceea ce spun. Sigur, politic au tot dreptul să speculeze astfel de declaraţii, pentru a face trimitere la o alianţă (USL), care a în timp nu a ajuns doar de tristă amintire, dar într-o bună parte a electoratului, mai ales în Timişoara, are şi conotaţie peiorativă. Chit că a fost votată masiv atunci. În pofida acestor discuţii, o astfel de variantă mi se pare, dacă nu imposibilă, extrem de improbabilă. Şi nu mă refer la diferenţele doctrinare dintre cele două partide. Oricum PNL are legături cu liberalismul, câte are Putin cu democraţia, iar PSD cu social-democraţia câte are acelaşi criminal rus cu drepturile omului.

În primul rând o alianţă electorală dintre două partide mari se formează “împotriva” a ceva, nu “pentru” ceva. De exemplu, USL s-a constituit împotriva Regimului Băsescu-Udrea, unul extrem de repudiat de către români. La fel, Alianţa DA (PNL-PD) s-a format împotriva Regimului Năstase, unul care aluneca puternic spre o dictatură cleptocratică. Atingându-şi scopul, înlăturarea “duşmanului”, cele două alianţe s-au destrămat la scurt timp după preluarea guvernării. USL a rezistat un an şi vreo două luni, în pofida unei relaţii personale foarte bune între Crin Antonescu şi Victor Ponta. Alianţa DA a rezistat ceva mai mult, puţin peste doi ani, până când PD fost exclus din Guvernul Tăriceanu. Acum nu văd împotriva cui s-ar constitui o alianţă politică/electorală între PSD şi PNL. Împotriva lui Putin, indentificat de Iohannis drept singura sursă a relelor din România? Să fim serioşi! Ca să nu spun că, în politică, rareori 2 + 1 fac trei. Uneori e mai mult, alteori mai puţin. A doua variantă este valabilă pentru PNL şi PSD, procentele adunate ale celor două partide dând o sumă mai mare decât ar primi o alianţă.

În al doilea rând, deteriorarea economică şi socială, pauperizarea românilor nu se vor opri. Iar aceste lucruri vor conduce la mari conflicte între partenerii de guvernare, fiecare încercând să se derobeze de aceste probleme. Poţi să minţi câţiva oameni tot timpul, poţi să minţi toţi oamenii o perioadă , dar nu poţi să minţi toţi oamenii tot timpul (apud Abraham Lincoln). Ori acum, Guvernul Ciucă doar minte şi dă speranţe, în frunte cu specimenul ăla ciudat de la Muncă, Budăi parcă îl cheamă. Când nu va mai putea vinde iluzii, cele două partide vor intra în coliziune, şi încă una mare. Să vedem şi momentul în care PNL trebuie să predea ştafeta prim-ministeriatului la PSD!

Se mai spune că această alianţă funcţionaeză pentru drenarea fondurilor publice către clientelele celor două partide şi sinecuri. Da, o perioadă se vor înţelege. Dar când banii vor fi tot mai puţini, sinecurile se vor termina, vor începe certurile. (Deja sunt mari nemulţumiri pe împărţirea banilor din Programul Anghel Saligny.)  Astfel că acest argument „pro” liste comune se poate transforma foarte repede într-unul „contra”.

Şi ar mai fi câteva argumente, dar vreau să trec la cazul specific al Timişoarei. Aici ar exista premize pentru primul argument de mai sus: duşmanul comun, identificat în primarul Dominic Fritz. Dar în plin conflict la centru, se vor alia PNL şi PSD în Timişoara şi Timiş? Pentru ce? E adevărat şi faptul că Fritz a deconectat de la bugetul local multe interese din zona de influenţă a PNL, în special, şi PSD-Ţoancă, provocând multe daune. Ori mai degrabă decât actanţii poltici, taman aceste grupuri de interese doresc o alianţă anti-Fritz şi revenirea la epoca Robu. Dar nu e îndeajuns. Divergenţele economice şi politice între PSD şi PNL, întinse de-a lungul judeţului, sunt prea mari şi vor creşte. Plus că liderii PSD Timiş şi-au făcut deja un obicei de-a umili PNL la tot pasul. Iar interesele unor grupări, în special PNL-isto Ţonchiste, de a-l da jos pe Fritz nu vor prevala acestor divergenţe de fond.

P.S. Se pare că au fost nişte tatonări în Timişoara pe subiectul listelor comune între PSD şi PNL. Însă, mai în glumă, mai în serios, mai ca să blocheze viitoare negocieri, PSD a cerut să aibă candidat la Primăria Timişoara, iar PNL să dea candidat la şefia CJ Timiş.