Ce se mai distrează useriștii!

Dacă ar fi mers la guvernare cu PSD, să pună umărul la trecere României prin criză, USR era astăzi în sondajele de opinie sub pragul de intrare în parlament. Asta pentru asocierea cu acest partid născut în anii 90 din rămășițele postrevoluționare ale securiștilor și comuniștilor cu față umană, perceput necontenit de Europa ca o frână în dezvoltarea României. Iar dacă la guvernarea cu acest partid se mai întâmpla ca inflația să se ducă la două cifre, ca benzina să se apropie de zece lei, prețul enorm la energie să te facă să preferi frigul în casă decât falimentul personal, atunci, ca userist, mare lucru nu mai sperai pentru alegerile din 2024.

Temele pentru care guvernul PSD-PNL ar putea fi bombardat sunt exploziv de multe și colosal de importante, chiar dacă nu toate vin deodată cu înscăunarea acestei alianțe la putere, ci mai degrabă dintr-o conjuntură internațională. Și-așa, datoria publică, prețul împrumuturilor, ritmul lent al investițiilor, riscul real al pierderii termenelor PNRR, senzația că intri în magazin cu același buzunar ca anul trecut, dar ieși cu jumătate din coș gol ar fi trebuit să te pună la pământ ca structură politică ce asiguri trecerea prin criză.

Haideți să ne imaginăm că guvernul PSD-PNL ar fi fost responsabil de problema Colterm, pentru statul în frig a multor mii de timișoreni. Nu că n-ar fi responsabil și guvernul, dar este clar că acest balast atârnă pe capul primarului, nu pe cel al administrației centrale. Ce-ar fi zis omul de rând păcălit sau nu de propagandă dacă pe fondul nenorocirii cu Coltermul să-ți urce ca partid cotele în sondajele de opinie, nu să-ți scadă? Cam așa e și cu ce se întâmplă astăzi pe scena politică națională.

Dar USR nu este la guvernare, nu scade pentru asta, iar în opoziție nu crește nici măcar în ritmul de creștere al PNL la putere. Ori dă senzația că nu există în viața politică, ori când se aude de el ca partid te apucă plânsul pe ce subiecte se face vizibil. Creșterea USR în opoziție este dată mai degrabă de îngăduința votanților vechi de a mai acorda încredere acestui partid, dar și de iritarea unor liberali pentru asocierea considerată murdară la guvernare cu PSD.

Altfel, cu ce încearcă USR să atragă votanții, acum când dezamăgirea pentru ce se întâmplă în viața românului este un ingredient pentru o mobilitate mai spectaculoasă a electoratului? A condamnat militarizarea prin serviciile secrete a României, apariția unei legislații care facilitează un control ce poate deveni abuziv al SRI, cu ocrotirea Controceniului. Da, acest subiect este corect, dar nu este în măsură să aducă voturi.

Pe de o parte pentru că marii majorități a românilor nu-i stă capul la așa ceva acum, pe foamea asta, pe de altă parte, același „subiect SRI” era pe vremea lui Dragnea susținut de opoziție pentru a ajuta campania anticorupție. Chiar dacă legislatorul PSD-PNL în mod evident nu are interesul să dinamizeze lupta anticorupție prin „militarizarea României” și împuternicirea excesivă a SRI, tot rămâne întrebarea de ce acest serviciu de informații era bun atunci în furnizarea probelor, era chemat să salveze statul de mafia politică, iar acum nu mai este bun, premisa alterării instituțiilor statului punându-te în situația să nu mai ai nimic sănătos la care să te raportezi în societatea asta.

Dar USR ne încântă cu alte subiecte. Pe de-o parte, ar trebui să ne suprindă apetitul acestui partid cu mari probleme de acumulare electorală pentru scandaluri interne. Înțeleg că e un partid viu, dar nici asta nu e treabă să tot pleci din partid, din alianță pentru a face alte și alte partide. E vorba de Dacian Cioloș. Și tare mi-e teamă că tot pe seama acestei migrații se va pune și plecarea lui Cristian Pușcaș (ex-PLUS Timiș), golindu-se de importanță tot ce a postat pertinent acesta despre cum merg prost unele lucruri în USR.

De cealaltă parte, e caraghios masochismul ăsta al liderilor USR de a miștocări din interior aceste mișcări. Să rămâi în dezbaterea publică cu glumele făcute în calambururi ieftine de genul ”USR e REPER-ul României” sau ”Dacian Cioloș și-a găsit un REPER”, chiar îți dă senzația unei copilării, o bucurie absurdă că am găsit rima sub apă, într-o poantă care nu oferă în niciun fel soluția creșterii partidului.