E bine să nu te ucidă interlopii, dar nici să mori de plictiseală nu-i o afacere

„În ultimii ani, primăria a fost sechestrată de interlopii din partidele politice”, spunea viceprimarul Ruben Lațcău într-un interviu acordat jurnalistului Adrian Marcu, afirmație prin care încearcă să explice de ce actuala administrație nu poate livra performanțe imediate, așa cum s-ar fi așteptat alegătorii care au votat cu Dominic Fritz și USR.

După ce face vorbire despre sechestrul la care a fost supusă Timișoara de interlopi în strânsă legătură cu conducerea piețelor (cu trimitere la Ionuț Nasleu, firește), vicele Lațcău mai amintește de urâta față a Timișoarei dominate de mafia imobiliară care a pus la mâna bulibașelor case din centrul orașului, despre cum conducerile societăților din subordine țineau primăria captivă pentru plăți și subvenții, ca mortul în geam pentru a primi pensia, dar și despre cum se practica traficul de interese de către consilierul PSD Radu Țoancă. Pam-pam!

Lucruri despre care mulți știm, bănuim, auzim și care, în opinia actualei administrații, ar trebui să explice dificultatea cu care instituția încearcă decuplarea de aceste practici. În cazul organigramelor ratate, dar și în ceea ce privește problema Colterm sau a societății de transport local, per global schimbarea de mentalitate în administrație și în viața de zi cu zi. Dar să rămânem puțin la subiectul Radu Țoancă, a sistemului de autorizare a marilor sau mai micilor proiecte imobiliare ale orașului. Dominic Fritz și Ruben Lațcă ar trebui să știe că „fenomenul Radu Țoancă”, denumit după numele unui cunoscut ziarist postdecembrist, e în ADN-ul cetățeanului român din mai multe motive, dar aș sublinia două.

Radu Țoancă o fi făcut atâta amar de vreme ce au făcut alții în sistemul pilelor și relațiilor din vremea comunistă, a oferit o scurtătură. Cu indulgență poți asimila acest serviciu cu ce fac firmele de intermediere actuale, însă cu bani la vedere și fiscalizați. Care firme, pentru un comision, te ajută să nu-ți pierzi nervii pe la cozi în așteptarea unor autorizații pentru construcția propriei case, a unui lanț de case sau un cartier de case, dacă trecem în domeniul larg al afacerilor imobiliare. Asta este pentru omul care nu vrea ceva mai mult decât o permite legea, ci doar pentru a nu pierde vremea luni de zile peste termenul limită de rezolvare. Dar sunt și dintre cei care își doresc de la primărie ceva în plus.

Ei, aici intervine traficul și sunt instituții care pot afla cât se depășește cadrul legal și dacă pentru asta n-ar fi cazul să vorbim despre un dosar penal. Nu despre lanțul primărie-spațiu locativ-avocați-notari-cadastru care a făcut celebră acea Timișoară a țiganilor din centrul orașului îmi propun să discut în raport cu constatările lui Ruben Lațcău după doi ani de primărie, ci despre cei care vor un Radu Țoancă mai mic, mai alb, mai curat, din rațiuni de timp, de funcționalitate, de decență în raportul funcționar-contribuabil. Nu e suficient pentru o administrație de mare oraș să spună că a stopat autorizările dubioase, dacă cele legale nu funcționează deloc bine. Dacă din frică să nu calce pe bec sau din pură comoditate, aparatul funcționăresc pare că nu mai face față.

Ruben Lațcău ar fi surprins să afle că pe omul de rând prea puțin îl interesează că echipa Fritz l-a oprit pe Radu Țoacă din apucăturile sale, dacă el, cetățeanul, când merge cu un dosar la primărie, nu primește răspuns în cele 30 de zile sau o autorizare complex depășește anul pentru soluționare. Mai degrabă n-ar înțelege indolența funcționarului care-i zice după 35 de zile că a dispărut o piesă de la dosar și trebuie să o aducă din nou, decât că cineva cu relații intermediază nu știu ce autorizare de bloc P+10 într-o zonă care în care nu este permis așa.

Firește că nu este sănătos să tratăm viața așa, dar încă nu suntem obișnuiți să vedem pădurea în ansamblu ei de copăcelul din fața casei, încă ne dor mai tare ale noastre decât cele ale comunității. Poate nu ne dăm toți seama cât de importantă e treaba cu organigrama primăriei, cu punerea oamenilor competenți acolo unde e nevoie ca treaba să meargă rapid și bine și cât de absurd sună totul să te lauzi că Radu Țoancă nu-și mai poate face jocurile, dar funcționarii cu care făcea aceste jocuri sunt în continuare angajați ai primăriei. În hibernare și poate în așteptarea unor vremuri mai bune.