SRI-ism şi extremism. Cu ajutorul lui Fukuyama, lui Eduard Hellvig i-a ieşit personificarea mixtului între suveranism şi globalism: Rareş Bogdan

A vorbit Hellvig. Eduard Hellvig, acest 001 al “intelligence”-ului românesc. Aceasta a fost mare ştire a săptămânii, în condiţiile în care Hellvig, spre deosebire de bunul său prieten, Rareş Bogdan, care suferă de o limbariţă malignă, vorbeşte puţin. De unde şi supoziţia că ar fi un geniu. Şi nu prea este. În mod cert, are un intelect sensibil peste media clasei politice româneşti, este versatil şi oportunist, dovadă că, după ce a activat nişte ani în partidul lui Dan Voiculescu (de unde o fi deprins fascinaţia pentru servicii), a ars repede etapele în PNL. Dar nu e geniu fiindcă a fost/este unul dintre apropiaţii preşedintelui Klaus Iohannis, ori acestuia îi place să se înconjoare doar cu oameni de genul “ciuci” şi “bozi”, al căror nivel intelectual să nu fie mai ridicat decât al lui, unul deloc performant.

Revin însă la discursul lui Hellvig, unul mult disecat în zilele trecute, elogiat de unii, care au văzut în şeful SRI un viitor candidat la preşedinţie, criticat pentru ipocrizie de alţii. Şi m-aş referi la doar două aspecte, mai puţin comentate. Helvig a povestit ce oameni faini sunt acum angajaţii săi, percepuţi pe nedrept că ar fi urmaşii securiştilor. Da, au mai fost greşeli în trecut, imixtiuni în politică, în afaceri, dar s-a întâmplat pe timpul “maleficului” Coldea. (N-a dat nume, dar aşa s-a înţeles.) Iar în contextul exarcerbării, nu doar la noi, a discursului extremist, bravii SRI-işti sunt acolo să ne apere. Ei, aici avem o problemă! Ori Hellvig nu ştie, ori se face că nu ştie. Aici “fantoma Securităţii”, despre care a vorbit şi el, se simte din plin. Formaţi de foşti securişti, foarte mulţi din lucrării SRI, la fel de altfel ca cei ai armatei şi poliţiei, nu doar că nu se luptă cu extremismul, dar îl propagă.

Mulţi dintre lucrătorii SRI răspândesc (unii chiar cred în ele) cele mai tâmpite teorii conspiraţioniste. Foarte mulţi dintre ei sunt mari adepţi ai suveranismului primitiv şi admiratori ai lui Putin, Orban, Trump etc. De exemplu, meme-urile cu porcii noştrii daco-geţi care se luptă vitejeşte cu gândacii pe care vor europenii să ni-i bage pe esofag, sunt distribuite la greu de SRI-işti. Sigur, nu generalizez, sunt foarte mulţi proeuropeni, dar şi foarte mulţi care, crescând în umbra foştilor securişti, gândesc la fel ca aceştia, într-o cheie naţional-socialistă. Într-o frază de concluzie, cred că procentul SRI-iştilor dispuşi să voteze AUR este mai mare decât al românilor în general.

Al doilea aspect. Pentru a lua pita suveranismului de la gura AUR şi alte formaţiuni ieşite din grota patriotardă, Hellvig a vorbit despre un fel de naţionalism luminat, un mixt între identitatea românilor şi valorile europene. A făcut recurs chiar la Francis Fukuyama, care vorbea de asumarea naţionalismului şi de către liberali, pentru a face faţă atacurilor venite, atât din partea dreptei populiste, cât şi a stângii progresiste. Adică un fel de struţo-cămilă suveranist-globalistă, greu de construit chiar şi la nivel teoretic. Coincidenţă sau nu, acest concept are, tot mai accentuat în ultima perioadă, şi o personificare. Şi mă refer la Rareş Bogdan, repet, bun prieten al lui Hellvig. Care tocmai în această săptămână şi-a arătat Europei muşchii umflaţi cu steroizi populişti, ameninţând-o cu o criză alimentară, de l-a scos inclusiv pe Iohannis din hibernare.

Iar nu puţini, din zona patriotardă non-AUR, l-au aplaudat pe Bogdan, vorbind chiar de un discurs de candidat la preşedinţie. Problema este că şi Hellvig pare să se fi înscris, cu discursul său de la Cluj, pe aceeaşi pârtie, e drept nu a populismului sulfuros ca al prietenului său. Repet, unul tace ca să pară geniu, altul e logoreic ca să-l voteze cei cu neuronii odihniţi. Să fie cei doi, alături de un general plagiator, oamenii dintre care o să fie desemnat prezidenţiabilul PNL?