Cum se chinuie toți să umfle „anvelopa”, deși România aproape că e pe butuci

De mult timp mă bântuia întrebarea despre ce pensie voi avea când voi avea, asta după ce interlocutorii prăpăstioși îți vor spune negreșit că „nu mai apucăm noi pensie”. Poate că așa va fi, dar reveneam la frământarea introspectivă despre cum se construiește acea pensie contributivă, căci nu vorbim acuma de cele obraznic de speciale. Oare ce pensie voia vea după atâția ani de presă cu dările ba plătite, ba neplătite, și apoi alți ani buni de leafă din economia privată mică și mijlocie? Dacă punctul de pensie e atâta și nu sari mult de media salarială oare pe câți lei lunar te vei baza la bătrânețe?

Prăpăstioșii de care aminteam nu te speriau doar cu dispariția fizică ca motiv de neîncasare a pensiei, ci și din cauze mult mai politice și economice: dispariția fondului de pensii, dezintegrarea lui prin poziționarea „piramidei” atât de nefiresc încât îți poți da lesne seama că mult mai puțini salariați nu mai pot susține mult mai mulți pensionari. Din acest motiv m-am bucurat să aud că în PNRR se întâmplă nu numai autostrăzi și tuneluri pentru urși, dar și restructurare a sistemelor, printre care si pensiile.

Așa am ajuns la știrea primită recent că într-o modificare legislativă pensia va scădea până la 65% dintr-o medie a salariului brut din cinci ani neîntrerupți. Ceea ce nu e foarte strălucit, dar se putea mult mai rău. Bun, anul de ieșire la pensie avansează și el până spre o aspră bătrânețe, ceea ce va da aripi pesimistului care nu ne mai vede încasând acest drept bănesc. Dar nu mai văd unde este punctul de pensie. Dacă criteriul este acel 65% dintr-o medie din cinci ani de cotizare, ce rost mai ar e „punctul”?

Dincolo de aceste calcule despre care nu știm că așa vor fi finalmente avem însă altceva: concursul partidelor în a mări pensiile. Am mai scris despre asta și despre cum PSD a ajuns să fie mai prudent decât ceilalți care licitează pe piața electorală. Nimic nou până acum. Totuși, nou este că la această licitație participă vârtos și un partid la care unii dintre noi ne raportăm pentru responsabilitate în guvernare, atâta cât a fost și cât va mai fi ea. Este vorba de USR.

Vor fi date exemple de rateuri ale USR-ului, dar Tanda pe Manda este un partid despre care ziceam că n-ar arunca cu banul, dacă știe că nu-l are sau nu-l va avea pe viitor, chestia aia cu „anvelopa” despre care tot auzim când politicienii nu vor să pricepem prea multe când vorbesc ei de pensii. În tot acest cor al măritorilor de pensii, USR spune că partidele aflate la guvernare ar trebui să nu se mai dea după cireși și să mărească nu cu 15%, ci cu 20%, că procentul negociat cu UE în PNRR permite acest lucru. Hopaaa! Cu 20% zice USR-ul!

Bine, măi domnule Ghinea, așa o fi, dar acolo la USR lucrurile se văd chiar atât de simplu? Că înainte de a vedea cum o lămurim cu pensiile speciale noi ne apucăm să atingem pragul dintr-o dată? Fără să mai lăsăm „rezerve” pentru altădată când ne va fi greu, căci românului nu-i este greu numai o dată, ci mai lasă și pe mai târziu? Dăm totul acum și după aia, dacă economia nu mai umple așa de ușor „anvelopa” ce vom face? Vom scădea pensiile? Așa repede ați uitat cum va judeca Curtea Constituițională o astfel de speță?