Cum s-au adunat din nou „patrioţii” români în spatele lui Putin şi Kiril

După ce erau cât pe-aci să invadeze Austria, drept pedeapsă pentru eşecul Shengen, urmaşii direcţi ai dacilor liberi duc acum o nouă „bătălie” pe viaţă şi pe moarte. Vizat de această dată este preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. Motivul ar fi „maltratarea preoţilor români” din ţara vecină. În fruntea cohortelor de mari „patrioţi” porniţi la luptă, tot trei televiziuni patronate de foşti puşcăriaşi pentru fapte de corupţie şi un infractor fugit. Cred că am mai scris, dar nu ştiu cum se face, dar în România una din unităţile de măsură ale „patriotismului” este dimensiunea raptului. Sigur mai sunt şi alte unităţi de măsură a acestui gen de „patriotism”, precum anti-europenismul, „putinismul”, suveranismul etc.

Rând pe rând, au fost scoase iarăşi pe tarabă tot felul de personaje sulfuroase, cu discursuri vomitive, perfect ajustate punctajului de la Kremlin. De la naftalină a fost extras chiar şi Gheorghe Funar, cel degrabă vărsătoriu de vopsele tricolore de băncile din Cluj şi care a propus recent un referendum pentru schimbarea denumirii ţării din România în Geţia. „Epurare etnică”; „teroare”; „pogrom” (bine că nu holocaust); „Ucraina, stat terorist”, „Ucraina, stat nazist”; „Zelenski, dictator nazist”; „Nici Hitler n-a făcut aşa ceva” sunt doar câteva din narativele şi epitelele pe care le-am auzit în ultimele zile. Observaţi, ultimele sunt exact motivele invocate de Putin pentru atacarea Ucrainei!

Ce s-a întâmplat de fapt în Ucraina de-a învârtoşat în asemenea hal „patriotismul” unor semeni de-ai noştri? Într-adevăr Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a organizat mai multe razii în biserici şi mănăstiri, în care preoţii erau suspectaţi de acte subversive împotriva ţării.  Ce nu spun „patrioţii”, percheziţiile nu au vizat doar preoţi români, ci şi ruşi sau ucrainieni. Iar ce nu se spune, este că firul roşu care-i leagă pe toţi aceşti preoţi este subordonarea faţă de sceleratul patriarh Kiril, unul dintre cei mai agresivi promotori ai războiului declanşat de Putin.

Poate unii au uitat, dar Ucraina duce de aproape un an un eroic război de apărare în faţa unei armate criminale. Acolo mor oameni, femei, bătrâni, copii, în aplauzele lui Kiril. Cei care au scăpat stau în frig, întuneric, fără mâncare şi apă. Iar în orice război, „coloanele a cincea” ale adversarilor sunt căutate şi demantelate. Nu poţi să duci un război, când pe propriul teritoriu propagandiştii inamicului sunt lăsaţi în pace. E ordinea firească a oricărei confruntări armate. Chiar şi în timp de pace e discutabil acest aspect, darămite în vremuri de război. Iar preoţii vizaţi au făcut propagandă pentru Kiril şi Putin, în timpul raziilor fiind descoperite nenumărate dovezi în acest sens. În Ucraina nu este nici epurare etnică, nici maltratarea românilor, ci o formă absolut normală de apărare în faţa unei invazii demente.

De altfel, unul dintre aceşti preoţi prezentat de televiziunile infractorilor drept „martir al neamului”, un anume Longhin Jar, nu şi-a ascuns niciodată dragostea faţă de Moscova. Potrivit presei, anii trecuţi, acest individ a produs atacuri isterice şi la adresa BOR şi a Patriarhului Daniel, pe motiv că nu închină lui Kiril, iubitorul de criminali. Aceste lucruri sunt trecute cu vederea de „patrioţii” români care şi-au găsit acum un nou pretext pentru a se alinia în spatele lui Putin.

Şi ar mai fi o chestiuine aici. Se tot insistă pe faptul că în Ucraina ar fi 400 de mii de români. De fapt sunt 150 de mii, restul declarându-se moldovei. Şi insistă să fie denumiţi moldoveni, existând reportaje jurnalistice în acele comunităţi şi care confirmă acest lucru. Vrem, nu vrem, în Europa există un stat Moldova, din a cărei populaţie doar 7% se declară români ca naţionalitate. Ori a forţa „românizarea” unor oameni doar fiindcă vorbesc limba română – e drept unii poate bine decât „patrioţi” de-ai noştri precum Maria Grapini – vine în logica în care se poate spune şi că Anschluss-ul lui Hitler a fost o chestiune absolut normală, austriecii find vorbitori de limbă germană.