Decizie bizară la Tribunalul Timiş. Consilierii locali, obligaţi să voteze controversatul PUZ Oglinda

Printr-o sentinţă dată în luna decembrie 2022, Tribunalul Timiş obligă Consiliul Local Timişoara să aprobe Planul Urbanistic Zonal (PUZ) având ca beneficiar SC Oglinda. Scadalul în legătură cu acest PUZ este de notorietate, este mai vechi, intersecţii cu justiţia au mai existat, dubioasă fiind însă sentinţa prin care judecătorul Cristian Cioabă îi obligă pe consilierii locali nu doar să voteze o hotărâre, dar le şi dictează cum să voteze, lezând astfel drepturile unui ales. Adică se substituie unui for deliberativ, care are menirea să evalueze oportuniatea (nu legalitatea) unui proiect. Mai mult, se poate spune că puterea judecătorească a încălecat puterea legislativă, în condiţiile în care cele trei puteri ale statului trebuie să fie independente.

Scandalul privind PUZ-ul amplasat în zona Pieţei Crucii, pe locaţia fostei fabrici Oglinda este mai vechi, respectiv de pese cinci ani. Investitorul, SC Oglinda, intenţionează să ridice un complex rezidențial cu blocuri, spații comerciale (incluiv localuri) și parcări subterane și supraterane, suprafaţa totală fiind de 2.387 de metri pătrați. Proiectul inițial prevedea blocuri cu cinci etaje, dar a suferit câteva modificări, ajungându-se la S+P+3E.

Acest PUZ a fost pus pe tapet pentru prima dată în anul 2017, când a primit un certificat de urbanism, în baza căruia s-a obținut un aviz de oportunitate. Acest aviz este baza de pornire pentru orice documentație de tip PUZ. În luna mai 2019 a expirat certificatul de urbanism iar o dată cu el și avizul de oportunitate. Beneficiarul a obținut un nou certificat de urbanism în februarie 2020 și în baza acestuia solicită un nou aviz de oportunitate, cu menținerea avizelor obținute în cel anterior, aviz pe care nu l-a mai primit.

Pe de altă parte, PUZ-ul este contestat de vecini, de societatea civilă şi chiar de Biserica Ortodoxă. Astfel, Asociaţia Salvaţi Patrimoniul Timişoarei avertiza că parcarea subterană aferentă construcţiilor poate afecta structura de rezistenţă a celei mai vechi biserici ortodoxe din Timişoara, aflată în apropiere. Tot împotriva PUZ-uluii s-a ridicat şi Societatea Timişoara, dar şi 200 de locuitori din zonă care au semnat o petiţie în acest sens. De menţionat că problema acestui PUZ a ajuns pe masa primarului Dominic Fritz la câteva zile de la instalarea pe funcţie, în noiembrie 2020 ajungând proiect de HCL.

La începutul lui februarie 2021 se face o dezbatere publică, iar în 23 februarie intră pe ordinea de zi a Consiliului Local. PUZ-ul cade, fiind 15 voturi împotrivă (USR şi o parte din PNL, inclusiv incisivii Simion Moşiu şi Ştefan Sandu), şapte abţineri, în timp ce trei consilieri nu au votat. Motivaţiile respingerii au fost avizul de oportunitate expirat plus petiţia semnată de 200 de timişoreni, prin care se spune că panoul nu a stat afișat perioada regulamentară de timp și că procedura de transparență a fost încălcată.

În loc să reia procedura şi să se asigure că totul se face transparent, SC Oglinda dă în judecată Consiliul Local, invocând faptul că decizia sa de respingere nu a fost motivată, lucru oarecum adevărat, juriştii primăriei (nu foarte performanţi) eludând se pare acest aspect. Investitorii imobiliari câştigă procesul atât la Tribunalul Timiş, cât şi la Curtea de Apel Timişoara. Se dă o decizie definitivă prin care Consiliul Local să aprobe sau să respingă “motivat” PUZ-ul, dându-se ca termen limită data de 20 iunie. După unii şi această decizie e destul de controversată, dar nu aşa cum va fi cea de la finalul anului. Pe 16 iunie Consiliul Local respinge încă o dată PUZ-ul, dar mai greu, unii consilieri fugind din sală în momentul votului. Nu s-a înregistrat însă niciun vot în favoarea PUZ-ului. Ce este interesant, în această şedinţă consilierul PSD Radu Ţoancă (celebră “săgeată” a rechinilor imobiliari în Consiliul Local) a prevăzut sentinţa din decembrie. Ţoancă a solicitat atunci o împăcare între cele două părţi.

În urma deciziei consilierilor, investitorii de la Oglinda merg mai departe, dând în judecată Consiliul Local, solicitând anularea HCL din 16 iunie şi obligarea pârâtului (CL Timişoara) să aprobe PUZ-ul. În motivare se arată că HCL în cauză s-ar fi dat în şedinţă extraordinară, iar nu ordinară. Şi asta în condiţiile în care Curtea de Apel a stabilit un termen limită pentru discutarea respective HCL, şedinţele ordinare având loc doar o dată pe lună.

Culmea, Oglinda are şi câştig de cauză, judecătorul Cristian Cioabă dând următoarea sentinţă: “Admite acţiunea formulată de reclamanta SC Oglinda (….), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Timişoara cu sediul (…) Anulează Hotărârea nr 282 din 16.06.2022 emisă de Consiliul Local Timişoara. Obligă pârâta să emită o hotărâre prin care să fie aprobat Planul Urbanistic Zonal “Locuinţe şi servicii” Piaţa Bisericii nr. 7 Timişoara având beneficiar SC Oglina SA”.

Mai mult, prin aceeaşi sentinţă, Consiliul Local trebuie să achite către SC Oglinda suma de 12.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia nu este definitivă, existând dreptul de recurs la 15 zile de de la comunicare, ceea ce înseamnă data de 9 ianuarie. Dacă în ultimii ani au mai fost instanțe de judecată din țară care au dat sentințe prin care obligă consiliile locale să motiveze respingerea unor PUZ/PUD-uri, pentru prima dată un judecător decide de unul singur şi cum trebuie să voteze un consiliu local. În cazul Timişoarei este vorba de 27 de oameni. Ori un consilier votează în funcţie de oportunitatea unui proiect, nu de legalitate de care se asigură aparatul de specialitate al primăriei.

De asemenea, se poate crea un precedent, prin care dezvoltatori imobiliari pot oculta decizia consiliului local, forul deliberativ al cărui rost este să evalueze tocmai oportunitatea unui proiect pentru comunitate. Ori în cazul de faţă un judecător s-a substituit unui întreg for deliberativ. Având în vedere pericolul care se poate crea din acest precedent, Primăria Timişoara, potrivit unor surse, vrea să contracteze un serviciu juridic extern la judecarea recursului.