Ne obligă să mâncăm greieri cu 1000 lei kilogramul?

Chiar am crezut că au schimbat tema, că autorii subiectului cu Uniunea Europeană care ne obligă să mâncăm gândaci au alte gânduri mai grave, de pildă tancurile Leopard 2, dar n-a fost așa. Rețelele de socializare continuă să inunde poporul digital cu diferite poante din care reiese că nu mai avem scăpare: gândacul și greierele vor fi mâncarea noastră. Nu mă pot uita până la capăt la genul ăsta de glume – nici nu le-aș deschide, dar de unde naiba să știu ce subiect atacă? – însă în câteva secunde am apucat să văd cum doi tineri fomiști merg la un restaurant să se înfrupte dintr-un șnițel cât farfuria și-o ceafă imensă, iar ospătarul le aduce un insectar. De unde reiese clar obligativitatea, nu avem de ales.

Apoi un timbru de whatsapp cu un Jiminy, greierul din Pinocchio, jelindu-se că n-ar fi crezut nicio clipă „că oamenii îl vor hali, cri, cri, cri”. Cum să nu te indignezi? Dacă nu de foame, atunci măcar din inimă. Să ajungi să-l mănânci pe Jiminy? E dezumanizant chiar și pentru un cetățean al Uniunii Europene, o brută, la urma urmelor. Părăsit de principiile noastre conservatoare în care sărim cu toporul pe vițel și cu cuțitul în beregata porcului, refuzând tradițional cuiul tras dintr-o simplă mașinărie dedicată sacrificării animalelor, m-am resemnat în fața făinii de greier, alternativa la făina de grâu, la făina de mălai și la alte făinuri afgane sau sud-americane.

Chestia asta cu obligatul să mănânci gândaci suportă o discuție. Țin minte când eram mic și nu voiam să mănânc ceva mi se spunea „când ți-o fi foame o să mănânci și pietre”. O vorbă amerindiană zice că „un om care moare de foame va mânca alături de lup”. Clar, nu greieri, dar când se termină ce mănâncă lupul, când se termină și lupul, nu la greieri vom ajunge? Dar dau de un articol de presă din newsweek.ro care mă „debulosează” complet, vorba lui nea Puiu Iordăneascu, antrenor al echipei de aur a României.

„Făina de greiere, considerată o excelentă sursă de proteine și aprobată de Comisia Europeană pentru consum uman, a început deja să fie comercializată în România, de o firmă specializată în vânzarea de produse BIO. Făina este făcută 100% din greieri și conține proteine de aceeași calitate ca și carnea de vită (70% proteine), are mai mult omega-3 și omega-6 decât somonul (20% acizi grași)”. Numai că aici avem o mare problemă.

Prețul este ca pentru un produs de lux, mai spune la articol: 96,25 lei pentru 100 de grame de făină din greieri. Aproape o mie de lei kilogramul!? S-o mănânce ei, cei de la Uniunea Europeană, mi-a fost prima reacție. Dar nu asta era ideea, ci că devine obligatorie pentru noi. Și cine o plătește? Va fi o subvenție de la Uniune? Se va da de la primărie pentru persoanele defavorizate, alături de ulei și zahăr? Va fi prin PNRR ca pensiile speciale? Sau cum? Amicul meu Ghiță de la Arad, asistat social, nu va avea în vecii vecilor 1000 lei să-i dea pe kilogramul de făină de greieri? Dacă n-are bani de greieri, atunci pe el nu-l obligă Uniunea Europeană să mănânce gândaci? De ce pe el nu, iar pe noi, ăștia cu bani, da?

Chiar nu văd tăvălitorii de „poante” și avertismente apocaliptice pe whatsapp că este un nonsens să devină ceva obligatoriu, dar numai pentru cei care au să dea 1.000 lei pe acel ceva „obligatoriu”? Să ne explice doamna Ursula von der Leyen sau măcar domnul Petkov, jurnalistul Soloviov și cine-o mai râde de noi cum ne zbuciumăm. Să ne spună Pinocchio!