Când magistraţii fac politică partizană, mai pot să facă şi justiţie?

Cu ceva timp în urmă, deBanat prezenta un caz cel puţin interesant dintr-un anumit punct de vedere. Astfel la trei săptămâni de la momentul în care DNA anunţa începerea urmăririi penale împotriva unui angajat al Primăriei Timişoara pentru abuz în serviciu, Tribunalul Timiş îl repunea pe acel angajat în funcţia de conducere de unde fusese demis. Este exact aceeaşi funcţie de conducere din care se presupune că a făcut abuzul în serviciu, iar datele prezentate de DNA sunt elocvente în acest caz.

Sigur, juridic nu există o legătură între cele două speţe. Dar oricine se poate întreba cum se face că un magistrat al statului (în România procurorii sunt magistarţi) spune despre cineva că e corupt, iar un al magistrat, judecător de această dată. vine imediat şi îl promovează în funcţie. Şi asta în condiţiile în care Justiţia se „bucură” în România de o încredere care ajunge până la genunchiul broaştei. La acel articol mi-a atras atenţia comentariul unui cititor: „Din întâmplare, tocmai azi prin presă sunt purtate cuvintele „celei mai dure judecătoare din Timișoara”, A.S. Iar dacă citiți cuvintele mustind de ură la adresa actualei administrații (care în concepția ei, a „descălecat” la Timișoara, n-a fost votată!!!), veți înțelege! Doamna cu salariu din 5 cifre înainte de virgulă, trăind în orașul în care numai cel mai prost parpanghel n-a pus mâna pe un imobil istoric, într-un cap de pod al mafiilor diverse, plânge de grija bătrânilor fără Internet care nu-și mai pot cumpăra ziare de la chioșcuri! (…) Dacă oameni cu mintea încețoșată și aprigi sunt puși să judece și se mai și pronunță în spațiul public, atunci nu vă mirați că organigramele primăriei se vor judeca până nu va mai fi administrație Fritz la Timișoara.”

“Dura judecătoare” la care se referă cititorul este Adriana Stoicescu, fostă şefă a Tribunalului Timiş, iar începând cu data de 1 mai “promovată” la Curtea de Apel. Stoicescu şi-a câştigat un renume de epistolară, atacând nu doar teme juridice, ci şi politice. Intervenţiile sale politice sunt  de un  conservatorism feroce, fiind în acelaşi timp un duşman neînduplecat al aşa-zsiului progresism, reprezentat în percepţia populară de USR şi, implicit, liderii administraţiei timişorene. Pe care nu-I “iartă” în postările ei de pe reţelele de socializare. Câteva exemple:

“Capitala culturala europeana bla bla bla…. Mai ”pă” jungla, asa…”;  “Că nu aveți mama și tata, ci doar surogat de părinți, am înțeles. Că urâți oamenii, am înțeles. Că aveți impresia că Timișoara e moșia voastră,ei, aici trebuie sa va opriți! (…) Nu va e rușine să vă bateți joc de părinții și bunicii care au făcut posibilă , ieșind în stradă în 89, descălecarea voastră aici? Nu pot spune mai mult, dar asta o voi striga in gura mare: Rușine! Nu meritați nici să vă apropiați de orașul ăsta, nici să îi rostiți numele!”; “Este imposibil ca politrucii ieftini, aterizati din neant, ce se cred brusc timisoreni, sa nu strice Ziua Domului cu un discurs penibil, in care sa abereze despre propria persoana si despre cum, de fapt, am fi milogii europenilor care, ce sa vezi, ne-au dat banii lor de tigari ca sa renovam Domul.” Trecând de Timişoara, iată ce vedea Stoicescu în momentul în care se negocia Guvernul PNL – USR: “Imaginea hienelor împărțindu-și un stârv…”

Ea are opinii clare şi despre războiul din Ucraina, NATO etc. Opinii anti-occidentale şi făcute exact pe croiul propagandei de la Kremlin. „Vom curata dormitoarele si vom lustrui bocancii americanilor”; „Le vom asigura linistea cu fetite dulci din Bucuresti”. ”Cu ochii umeziti de emotie, precum fecioara ce isi asteapta mirele, Romanica asteapta venirea francezilor si americanilor. Suntem pregatiti sa ii intampinam cu fete botoxate si darnice.”; “Nu avem bani să plătim curentul, dar vom îngriji milioane de refugiați”, sunt câteva dintre poziţiile magistratrei vizavi de războiul din Ucraina. Despre trimiterile cu conotaţii sexuale, ar trebui să se pronunţe altcineva.

Şi tot în acord cu narativul Moscovei este şi homofobia sa explicită: „O mână de imberbi, cărora nu le creşte barba şi care nu se hotărăsc dacă să poarte sau nu sutien, a pus mâna pe planetă. În numele unei libertăţi prost înţelese suntem chemaţi să înţepenim în poziţie de drepţi în faţa unor specimene care, dacă trăiau în preistorie, ar fi fost micul dejun al unui animal mai pricăjit”; “Un om care citește va zâmbi condescendent când îi vei cere să creadă că mama poate fi un bărbat și te va pune la punct când îi vei spune că o adolescentă de 16 ani se crede băiat și tu trebuie să îi tai sânii”, a scris Stoicescu.

Evident că Stoicescu are un idol în Justiţie: Lia Savonea. Adică unul dintre cele mai funebre personaje din justiţia română, apropiată a lui Cătălin Voicu, cel care conducea o reţea de traficat sentineţe judecătoreşti. “Savonea a fost unul dintre puținii oameni asumați (…). Azi ” Je suis Savonea””, scria cu puţin timp în urmă Stoicescu. Evident, nici Liei Savonea nu-i plac membrii LGBTQ. Doar pedofili a achitat…

Evident că orice cetăţean are dreptul la opiniile sale politice. Dar când un magistrat are judecăţi atât de contondente, nu ai cum să nu-ţi pui întrebarea cum tratează un caz în care apare un „progresist”, „neomarxist”, „sexomarxist” sau mai ştiu eu ce. Altfel, în mod cert, este doar o întâmplare că mai multe cazuri pierdute de Primăria „progresistă” la Tribunalul Timiş au fost câştigate la Curtea de Apel.