Nimic pentru noi, totul pentru ei. Talciocul deşertăciunilor dinaintea rotativei

Potrivit unor surse, pe 29 mai se va face primul pas al mult discutatei rotative, Guvernul Ciucă urmând să-şi dea demisia. Pe 1 iunie este prognozată instalarea Guvernului Ciolacu, fiind astfel consfiinţit ineditul experiment al rotativei, de care multă lume se îndoia că se va şi întâmpla. Cu mai puţin de o lună de marea schimbare, apele în politica românească devin tot mai tulburate, mai mult sau mai puţin artificial. Cu toate că rotativa se va face, nu se ştie încă dacă se va respecta întocmai protocolul semnat de cele trei partide din coaliţie la instalarea Guvernului Ciucă. De aici tot felul de tocmeli într-o miasmă de talcioc.

Potrivit documentului, după ce va pierde premierul, PNL va prelua de la PSD un post de vicepremier, Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanţelor şi Secretariatul General al Guvernului (SGG). În schimb, PSD ia de la PNL Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Justiţiei şi Cancelaria prim-misnistrului. PSD nu vrea să renunţe însă, în special, la Ministerul Tranporturilor, dar nici la Finanţe. Primul este un minister plin de bani şi cu multe panglici de tăiat într-un an electoral. Fireşte, oficial şi PNL îşi doreşte acest minister, iar Rareş Bogdan s-a şi autopropus ministru. Sigur, sunt şi în oameni care preferă ca PNL să rămână cu Fondurile Europene, în schimbul cel al Transporturilor, Probabil nu întâmplător, ministrul Marcel Boloş este acum, seară de seară, ba la Antena 3, ba la Digi 24, adică televiziunile care se presupune că susţin PSD şi, respectiv PNL. Dar Ministerul Transporturilor, condus acum de timişoreanul Sorin Grindeanu, rămâne o “marfă” de negociat la târggul aflat în plină desfăşurare.

În acet “joc”, prin vocea preşedintelui Marcel Ciolacu, PSD cere tot mai apăsat impozitarea progresivă. Sigur, e o măsură de stânga, pe care orice partid socialist e obligat să o ceară. Numai că PSD n-are nicio legătură cu socialismul autentic, fiind eventual un socialism de Dubai şi caviar, cu oameni putred de bogaţi, cu o provenienţă a averilor în general incertă. Plus, ce legătură are socialismul european cu naţionalismul şi creştinismul-ortodox promovat de PSD? Din punct de vedere practic, într-o ţară în care nu se colectează nici măcar pe cotă unică, nu ştiu cum se va face din punct de vedere tehnic, mult mai complicat, pe impozit progresiv. Ca să nu vorbesc de pericolul ca multe venituri aduse la alb prin cota unică, să ajungă din nou în zona gri şi neagră prin impozitarea progresivă.

Pe Ciolacu îl doare în cot de impozitarea progresivă, dar se uită cu disperae când cere acest lucru la propriul electorat, în pericol de-a trece la AUR. Plus e o altă “marfă” pusă pe masa negocierilor cu PNL. Fiindcă  acelaşi Ciolacu vorbeşte, în ultimul timp şi de “ciuma pensiilor speciale”, numărul mare de secretari de stat, angajări pe pile etc. Cu ipocrizie maximă despre exact ce vrea să audă electoratul. Dacă s-ar dori cu adevărat, s-ar elimina şi pensiile speciale, cu excepţia celor ale magistraţilor, şi s-ar da afară câteva zeci de secretari de stat (din cei 200, records mondial!), cu toţi sinecuriştii din subordine. Într-o zi, maxim două! Dar nimeni nu vrea.

Ce vrea PNL? Depăşit de AUR în sondaje, PNL are un singur scop acum: comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale. O comasare nu doar neconstituţională, potrivit unei decizii a CCR din 2012, dar profund nedemocratică într-o societate cu foarte mari lacune în privinţa democraţiei autentice. Dar o comasare care ar veni în favoarea PNL, partid cu foarte mulţi primari în funcţie şi care ar aduce astfel automat şi voturi pentru parlament. Fără o astfel de comasare, PNL ar continua căderea pe toboganul irelevanţei.

Trimisă în faţă cu acesată temă este aceeaşi senatoare de Timiş Alina Gorghiu, la care nu mai e vorba de ipocrizie, ci deja de-o lipsă crasă de ruşine. În 2012, Gorghiu se număra printre cei care au semnat sesizarea la CCR prin care se contesta comasarea alegerilor dorită la acea vreme de Guvernul PDL. Momentan, Ciolacu spune că nu este de acord cu această comasare, şi nu doar pe motiv constituţional, ci şi democratic. Probabil va trece peste aceste lucruri, când va primi de la PNL ceea ce-şi doreşte. Fiindcă PNL e pe punctul de-a da orice pentru a primi comasarea alegerilor. Şi e foarte probabil să se ajungă, parafrazând un filozof în viaţă, să fie bine (pentru toată lumea), ca să nu fie rău

Ce vrea Klaus Iohannis? „Comfort and joy”, vorba unui colind englez. Cu diferenţa că preşedintele îşi doreşte acest lucru tot anul, nu doar de Crăciun. Şi, evident, ceea ce şi-a dorit şi primul preşedinte postdecembrist: linişte. Doar aşa îşi va putea continua pasiunea de globe-trotter. După ce s-a plimbat, în ultimele săptâmîni, din Japonia până în Chile, poate ar cazul să ajungă şi la Antipozi. Cică e foarte fain în Noua Zeelandă, cu sau fără haka…