„Am spus-o de fiecare dată, şi aici şi la Bucureşti, că Timişoara are dreptul de-a fi sprijinită în toate proiectele”. Interviu cu Alfred Simonis (I)

A fost ocolită Timişoara de investiţiile guvernamentale care i se cuveneau? Aceste investiţii n-au venit din cauza unei clase politice slabe? Se poate constitui la Timişoara un grup politic transpartinic, care să facă lobby pentru marile proiecte ale Timişoarei? Când vom avea stadion? Despre aceste subiecte şi altele cu preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, Alfred Simonis, timişoreanul cu cea mai spectaculoasă ascensiune politică din ultimii ani. În a  doua parte a interviului despre jocurile politice în perspectiva anului electoral 2024.

După nouă sesiuni parlamentare în care aţi fost lider al Grupului PSD din Camera Deputaţilor, aţi ajuns preşedinte interimar al Camerei. O să candidaţi, în toamnă, şi pentru poziţia de preşedinte titular?

Nu e stabilit încă dacă se va face o alegere a preşedintelui în toamnă sau se va rămâne cu preşedinte interimar şase luni, 12 luni sau până la finalul mandatului. Nu e o decizie în acest sens. Foarte probabil voi continua ca preşedinte interimar cel puţin până la începutul anului viitor, când se vor trage concluziile.

Bun, sunteţi preşedintele Camerei Deputaţilor. Mulţi timişoreni se întreabă însă cu ce ne ajută faptul că Alfred Simonis este al treilea om în stat.

Cred că s-a văzut în ultimii ani de zile, că din poziţia de lider al Grupului PSD din Camera Deputaţilor, poziţie pe care am ocupat-o patru ani şi jumătate până am preluat conducerea Camerei, din această poziţie am avut multe intervenţii în sprijinul oraşului şi al judeţului Timiş. Pentru că am avut o poziţie care îmi conferea această autoritate în relaţia cu guvernul şi alte instituţii. În acelaşi timp, eu cred că se vede şi eficienţa cu care Ministerul Transporturilor dezvoltă infrastructura în judeţul Timiş, având un ministru tot din Timişoara (Sorin Grindeanu – n.a.). Că vorbim de centură, de aeroport, e deja a doua aerogară care se construieşte, infrastructură feroviară, Gara de Nord şi alte investiţii. Vorbim şi de infrastructura sanitară, avem cele mai importante investiţii aici…

Chiar voiam să cer unele exemple concrete…

Cumva Timişul în ultimii 30 de ani a suferit din cauza lipsei investiţiilor guvernamentale. Timişoara a fost considerată de către toate guvernele, PSD, PDL, PNL, nici nu contează, ca fiind oraşul care se poate descurca singur. Parţial e corect, se poate descurca, are o poziţie geografică extraordinară, are un buget important, al doilea sau al treilea din ţară. Dar nu e corect ca Timişoara să trimită bani la bugetul de stat în fiecare an, este al doilea contribuabil după Bucureşti, dacă ne raportăm la toţi cei 33 de ani de după revoluţie, şi de fiecare dată să ni se spună: „Voi aveţi bani şi nu trebuie să vi se întoarcă nimic!”. Din păcate, dacă ne raportăm la alte oraşe de nivelul Timişoarei, care erau cu mult în urma noastră în urmă cu 33 de ani, aceste oraşe au recuperat decalaje. Vorbim de Cluj, Oradea, Braşov, Craiova. Iar aceste decalaje le-au recuperat fiindcă au primit fonduri substanţiale de la bugetul de stat, fonduri pe care Timişoara nu le-a primit. Iar ambiţia mea, ambiţia noastră, fiindcă mă refer şi la Sorin Grindeanu aici, este aceea de a-i convinge pe premierul Marcel Ciolacu şi ceilalţi miniştri că Timişoara nu poate fi tot timpul la capătul listei investiţiilor guvernamentale, doar fiindcă unii consideră că se descură singură. Timişoara are nevoie de resurse guvernamentale majore pentru a investi în infrastructură, inclusiv sportivă. Gândiţi-vă că suntem unicul oraş mare care nu avem un stadion rezonabil, nu vorbesc de ultimă generaţie, nu avem sală polivalentă, nici măcar un amărât de bazin de înot. Ori asta crează şi o frustrare la nivelul oraşului. Cred că rolul meu este de a-i face să înţeleagă, iar dacă nu înţeleg, să-i obligăm să înţeleagă că Timişoara are dreptul la investiţii guvernamentale.

Am avut lideri, ori insignifianţi, ori nepăsători, ori aroganţi

Exact. În timp s-a creat o imensă frustrare în Timişoara fiindcă mari obiective nu au primit finanţare de la Bucureşti. Tot timişorenii şi-au explicat asta prin faptul că am avut o clasă politică foarte slabă, politicieni care n-au reuşit să se impună la Bucureşti. Sunteţi de acord?

Parţial sunt de acord cu această percepţie şi o am şi eu. Pentru că am avut lideri, ori insignifianţi din punct de vedere politic la nivel naţional, ori nepăsători, ori atât de aroganţi şi plini de ei, încât credeau că nu trebuie să meargă să bată cu pumnul în masă. Sau pur şi simplu dezinteresaţi. Au fost de prin toate partidele. Timişoara n-a avut un primar social-democrat până acum şi cred că administraţiile de dreapta au arătat anumite limite în privinţa gestionării acestui oraş, în raport cu Bucureştiul şi în raport cu oraşul în sine. Eu sunt de acord, şi am spus-o de fiecare dată, şi aici şi la Bucureşti, că Timişoara are dreptul de-a fi sprijinită în toate proiectele. Dar până a-i convinge pe oamenii aceia de aşa ceva, trebuie să te duci acolo şi să vorbeşti cu ei, să stai pe capul lor. Eu tot dau un exemplu. Iaşi, Cluj, Oradea, acolo unde clasa politică s-a reunit în jurul unei idei.

Cel mai grăitor exemplu în acest sens este Clujul. Aici se poate face acest gen de solidaritate transpartinică în jurul unor proiecte? Am văzut forme incipiente de o astfel de cooperare, atunci când aţi colaborat cu primăria pe unele probleme.

Haideţi să o luăm cronologic. Am făcut un apel la începutul acestui an, atunci când am reuşit, şi am avut şi aportul meu, includerea pe lista de obiective finanţate a Institutului Oncologic, cea mai mare investiţie din PNRR într-un spital din România, 240 de milioane de euro. La acel eveniment am invitat, împreună cu ministrul Alexandru Rafila, pe toţi factorii decidenţi: primarul, preşedintele Consiliului Judeţean, parlamentari, tot ce înseamnă clasă politică rezonabilă şi prooccidentală.

Să înţeleg că fără AUR?

Exact. Acolo, fără nicio aroganţă şi fără să încerc să mă erijez într-un lider al unui grup politic din Timişoara, am făcut un apel la colegii mei de generaţie şi de politică, să avem o abordare comună pe marile obiective ale oraşului. Că sunt pe infrastructura spitalicească, că vorbim de infrastructura feroviară, că vorbim de noi spitale de care Timişoara duce lipsă, stadion ori alte obiective, toate forţele politice să ajute astfel de obiective. Sunt mai multe şanse când mergem împreună PNL, PSD, USR decât dacă mergi singur.

Am avut un răpuns extrem de pozitiv din partea lui Dominic Fritz

Ce feedback aţi primit la acest apel?

Trebuie să mărturisesc că, dintre toţi cei care au fost în sală când am făcut acel apel, chiar am avut o discuţie cu Mitropolitul Ioan al Banatului să medieze Domnia Sa această întâlnire, să nu pară că mă erijez în liderul grupului de atitudine din Timişoara, deşi ideea a fost a mea şi e nevoie de un astfel de grup transpartinic, am avut un răpuns extrem de pozitiv din partea lui Dominic Fritz. De Dominic Fritz mă despart multe, mai multe de partidul său, decât de el ca persoană. Mă despart mai multe de Alin Nica, vorbesc aici ca persoană. Cu toate astea nu mă împiedică nimic din ceea ce mă desparte atât de mult de Alin Nica şi de partidul lui Dominic Fritz, sau mă rog de unele accente ale USR, nu mă împiedică să colaborăm în folosul oraşului. Ar fi o abordare nouă. Nu vreau eu să fiu cel care vorbeşte despre mine, dar sunt preşedintele Camerei Deputaţilor, sunt preşedintele PSD Timiş, şi chiar nu vreau să confisc electoral o discuţie, fiindcă acesta este riscul. Te baţi, te cerţi, Nica vrea una, Dominic alta, Simonis vrea nu ştiu ce, or astfel de lucruri să nu se întâmple. E prima dată când avem o astfel de abordare: „Hai să rezolvăm problemele!”.

Aici chiar voiam să ajung. Se vorbeşte că PSD nu vrea să se implice la stadion pentru ca Alin Nica să nu capitalizeze electoral acest obiectiv, sau Fritz pentru cei care nu stiu că stadionul aparţine CJT.

Noi, PSD, ne-am implicat şi ne vom implica pentru ca aceste obiective să fie finanţate. Să ştiţi că nici Institutul Oncologic, care probabil va fi finalizat peste trei ani, nu va fi inaugurat de noi, cei care suntem acum în funcţii. Dacă mâine ne ocupăm de stadion, probabil va fi gata peste trei sau patru ani. Nu ştim dacă atunci, Alin Nica, Dominic Fritz, Simonis vor fi în aceleaşi funcţii, ca să mai poate inaugura ceva. Aceasta este gândirea păguboasă de dreapta care a urmărit acet oraş. Facem doar ce poate inaugurăm tot noi. O prostie mai mare n-a existat. Să ştiţi că atunci când primarul Dominic Fritz are un eşec, nu este doar eşecul lui Dominic Fritz, este eşecul clasei politice. M-au întrebat timişoreni social-democraţi: „De ce l-ai ajutat pe Fritz?”, pentru că am avut o intervenţie decisivă în furnizarea de apă caldă şi căldură în acest an şi mai ales iarna viitoare. Nu poţi să ai o asemenea gândire cinică. Sunt spitale, sunt şcoli, e o nebunie cine poate să gândească astfel. La nivel mic, de puţină minte, se gândeşte şi aşa. Pe de altă parte, după ce oamenii se vor revolta pe Dominic Fritz din cauza căldurii, se vor îndrepta către noi. „Dar tui ce faci, domnul Simonis pentru Timişoara. L-ai lăsat pe Fritz singur? De ce nu ajuţi Timişoara?”. Numai cei care nu înţeleg cum funcţionează aceste mecanisme nu înţeleg că va deconta întreaga clasă politică timişoreană, mai ales cei care au funcţii importante. OK, Dominic Fritz nu a furnizat căldură, dar ceilalţi ce au făcut? De aceea abordarea mea este diferită faţă de ce am văzut până acum. Încerc cu toată puterea să deblochez orice proiect la nivel local.

Cred că niciodată Timişoara n-a fost atât de reprezentată la nivel înalt: preşedintele Camerei Deputaţilor şi doi miniştri, dacă ne gândim că Alina Gorghiu este senator de Timiş, e drept şi preşedinte PNL Argeş. Aşadar se poate schimba modelul că Timişoara este ocolită la Bucureşti?

Mai important decât că există timişoreni în poziţii înalte ar trebui să fie faptul că există timişoreni care le pasă de Timişoara şi de Timiş şi se implică în proiecte. Eu am mai multe audienţe cu liberali decât cu social-democraţi. Primari liberali, directori de deconcentrate liberali, manageri de spitale liberali care au nevoie să dezvolte şi au înţeles că eu încerc să sprijin de fiecare dată orice obiectiv. Mi-am asumat zona medicală fiindcă din punctul meu de vedere este o zonă în care Timişoara suferă şi cred că are dreptul să beneficieze de investiţii masive. Revenind la stadion, estimez că într-un termen scurt, cel mult două luni, se va debloca proiectul. Fac tot ce ţine de mine, Sorin Grindeanu are aceeaşi abordare, pentru a primi finanţarea. Şi nu doar pentru stadion, ci pentru toate marile proecte, inclusiv sala polivalentă.