Electoratul USR și „cadourile” PSD-ului pentru Timișoara

Bag samă că PSD a schimbat strategia pentru Timiș. Dacă pe vremuri mai mult sau mai puțin îndepărtate partidul ar fi pârjolit capitala Banatului pentru a le cădea din procente primarilor care n-au fost niciodată de la PSD, acum cei de la PSD au ales altă tactică. Era și culmea să-și dea cu capul în zid până le ies creierii. Și-au dat și ei seama că nu câștigă nimic blocând toate proiectele orașului de pe poziția de guvernanți la nivel național. N-au luat mai mult de 10% din voturi de o grămadă de ani la alegerile din Timișoara cu vechea strategie, așa că au venit cu alta, mai profitabilă nouă, locuitorii orașului. 

Metoda sacoșa, dar la o altă dimensiune. Dacă la sate merge și cu un ulei, o geacă și o umbrelă cu semnele PSD, maximum un drum asfaltat, în Timișoara au venit cu chestiuni grele: spitalul oncologic, mai vechea investiție de la spitalul de copii, mâine-poimâine se promite finanțarea stadionului și a sălii polivalente, un bazin olimpic, dar și ocheade trase simpatic spre una dintre cele mai convenabile formule de administrație pe CD Loga: useristul Dominic Fritz. Toate povestite cu nesaț chiar în interviul colegului Ino Ardelean cu președintele interimar al Camerei Deputaților și al filialei Timiș a PSD, Alfred Simonis.

Dansul dă să înceapă și pare că s-au făcut perechile. Nu cu partenerii liberali de la nivel central, ci cu actualul primar. Nu cred că e mai mult de o potriveală politică. Oamenii ăștia se invită la nonbeligeranță pentru un deznodământ fericit amândurora, iar liberalii sunt adversarul potrivit. PSD are toate motivele din lume să-și coboare definitiv sub 20% partenerii de cursă lungă guvernamentală, PNL, iar pentru primarul Fritz este evident că liberalii sunt măcar încă o tură de alegeri competitorii direcți pentru funcția de edil șef.                   PSD se gândește la președinția CJT ca singurul mare trofeu în Timiș. Cum altfel poți ține doi decidenți atât de bine înfipți la centru, cum sunt Sorin Grindeanu și Alfred Simonis, altfel decât prin rezultate la alegeri? Dar pentru cine să fie președinția aia a CJ Timiș? Se știa că e pentru Simonis, dar dacă domnișorul prinde șefia Camerei cu puteri depline ar fi mai complicat să abandonezi un ecuson atât de greu pentru o funcție de baron local. Deși unii ar zice că aceasta din urmă în aduce puterea și satisfacția acolo unde trebuie, acolo unde trăiești… unde ești ales.

Combinația pare simplă și avantajoasă atâta vreme cât pentru electoratul USR nu devine o problemă bucuria sadică cu care liderii PSD le laudă primarul și le sugerează că acesta a căzut la o înțelegere politică cu formațiunea detestată decenii în Timișoara. Dar dacă amiciția asta aduce rezultate, mulțumire, acumulează câte ceva pentru bilanțul mandatului acolo unde alții ar pune lozinca ”Donimik”, dacă asta aduce un nou mandat vor mai conta principiile? Vor trece useriștii la un alt nivel? Alții ar vedea-o ca o maturizare politică, alții, ca o abandonare.