Generația PCR

Ne arătăm surprinși și indignați că angajările la stat s-au făcut și în multe locuri încă se fac pe pile, cunoștințe și relații (PCR)? Modelul este suficient de prezent pentru a te descuraja să depui dosar de angajare prin concurs la o instituție publică politic. Știm că în multe primării, consilii județene, direcții descentralizate ale guvernului în teritoriu nu prea are sens să te bagi la concurs, iar dacă te bagi ajungi deseori fraierul care legitimează un scenariu de concurs liber, cu concurență, meritocrație și respectarea legii.

Chiar fără să cunoști din interior fenomenul, vorbind casnic sau în grupuri de prieteni despre acest subiect, de ideea de a te prezenta la un concurs pentru o astfel de scujbă, lumea va crede despre tine că ești un temerar, că „te duci degeaba”, că oricum „va câștiga cine trebuie”. Probabil că nu este 100% așa peste tot. Întotdeauna se va găsi cineva care nu acceptă situația, care vrea să creadă că avansăm, că nu ne mai complacem în mizeria asta moștenită de dinainte de comunism și care candidează, surprinzător, cu succes. Cineva care crede că nu are ce pierde, la urma urmelor.

Au fost cazuri în care organizatorul de concurs n-a putut evita înscrierea unor contracandidați la propria pilă. Pilă care, din atâta prostie, n-a fost în stare să câștige competiția nici măcar cunoscând subiectele înainte de prezentarea la test. Multora ne este clar cum funcționează și preferăm să nu ne băgăm. Vorbim despre așa ceva în mijlocul unui scandal certificat de DNA cu două femei ce vor fi condamnate pentru participarea la concursuri fraudate în Primăria Timișoara. Beneficiari au fost oameni din partidul de aceeași culoare cu edilul Nicolae Robu, persoane care au devenit mult mai apropiate primarului decât ar putea-o face cineva după câțiva ani de coabitare profesională.

Aici nu mai este îndoială. Aici nu suntem în registrul politic cu „ba pe-a mă-tii”-ul ăla venit din gura adversarului politic pentru a uniformiza culpa. Nu aruncăm cu flegma verde pentru a anihila-o pe cea galbenă, povestind că și la Fritz sau la Nica e la fel, căci știm noi de undeva. Aici avem două persoane care și-au recunoscut vina, au scris lucrări pentru candidați ce-au aspirat la statutul de funcționar public în primăria edilului șef Nicolae Robu.

Firește că așa ceva este posibil să se fi întâmplat și la în aparatul USR-ist al lui Fritz, poate la consiliul județean condus de Alin Nica (PNL) sau celelalte pesediste de până acum, chiar dacă PSD azi se arată ca fata mare în căutarea pasiunii pierdute. Lucrurile se mișcă incredibil de greu, dar se mișcă. Poate că va mai trece o generație până ce un primar sau altul își va aminti că se poate face pușcărie din atâta, că pe vremea lui Dragnea partidul a dat lefuri de la stat pentru activiste PSD. Dar că pentru asta cineva s-a ratat politic tocmai când mai avea puțin până la măreție. Că în mandatul lui Nicolae Robu, DNA a obținut condamnare pentru două angajate prinse cu concursuri false și nu știm dacă va mai avea un viitor politic.

Auzim multe astfel de situații. Multe sunt povești. Și mai multe sunt adevăruri. Dar nu avem toată ziua probele ce astăzi le-am primit de la DNA. Iar în lipsa acestor probe și a unor măsuri serioase de a renunța la aceste practici din partea șefilor de instituții, toată lumea va fi în aceeași oală, cea a culpei comune. Iar asta convine de minune celor ce vor să nu se schimbe nimic în țara asta.