„Reforma” lui Ciolacu. Între Radio Erevan şi bancul cu evreul şi rabinul

Cred că au trecut trei săptămâni de când premierul Marcel Ciolacu ne tot ameninţă cu marea sa reformă administrativă şi fiscală, una cum nu s-a mai văzut în acest colţ de lume. Perioadă în care liderul PSD mai că nu s-a prezentat ca un Simon Bolivar al „reformelor”, în condiţiile în care se izbeşte de tot felul de nenorociţi care se împotrivesc. Dar nici el nu stă cu mâinile în sân şi luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă, nu se lasă până nu ne bagă reforma în toate casele.

Evident că o reformă ca să-ţi iasă, se face, nu se povesteşte de dimineaţa până seara. Că dacă se vorbeşte – aşa cum s-a şi întâmplat – ne trezim direct la Radio Erevan. Astfel, printre primele măsuri de reducere a cheltuielilor anunţate a fost aceea a desfiinţării a 200.000 de posturi libere. Sigur, fiind libere, reducerea cheltuielilor era egală cu un mare ZERO. Dar, era bună pentru viitor, în sensul că se promitea că rudele, amantele, nepoţii, dansatoarele din buric din linia a doua aveau închise porţile. Numai că, imediat ce s-a anunţat acest lucru, începând de la Cancelaria Guvernului şi până la ultima agenţie au demarat angajările pe acele posturi libere. Rezultatul, nu doar că nu s-au făcut reduceri de cheltuieli, dar acestea au crescut. Maşina de la Radio Erevan promisă celor din mediul privat care îi ţin pe ceilalţi în spate nu se mai dădea, ci le era… furată bicicleta.

Dar, hai să vedem ce „reformează” Ciolacu! Guvernul Cîţu avea 80 de secretari de stat. După alungarea USR de la guvernare, numărul seretarilor de stat a explodat la 180, respectiv cât în zece ţări europene laolaltă.  Potrivit promisiunii lui Ciolacu, posturile de secretari de stat se vor reduce cu 20%. Adică se ajunge la 146, cât în opt ţări europene luate laolaltă. Nu mai discut de numărul agenţiilor şi a tot felul de instituţii fără rost înfiinţate doar pentru a da sinecuri activului de partid şi amantelor din dotare.

Cum stăm cu bugetarii? Şi mă refer doar la instituțiile finanțate integral din bugetul de stat, adică pe cele legate de politic, de guvern. Potrivit unei analize făcute de profesorul şi economistul Bogdan Glăvan, în 4 noiembrie 2019, când Guvernul Orban a preluat puterea, numărul bugetarilor din aceste instituții era de 595.906.  La plecarea lui Orban, 7 decembrie 2020, numărul bugetarilor din instituțiile finanțate integral de la bugetul de stat era de 593.441. Așadar, în mandatul Guvernului Orban numărul bugetarilor a scăzut cu 2.465 persoane.

Vine Guvernul Cîţu (PNL-USR-UDMR), iar la finalul mandatului, 25 noiembrie 2021, numărul bugetarilor din respectivele instituţii era de 592.155. O nouă scădere de 3.577 posturi ocupate. Vine la putere coaliția “reformatoare” PSD-PNL cu Nicu Ciucă în frunte, iar pe 12 iunie 2023, la plecarea Generalului din fruntea guvenului, aveam 601.612 posturi ocupate în aceste instituții. Adică o creştere cu 9.457. Adică dansatoare din buric, amante, nepoţi, cumetri şi ce-or mai fi găsit PSD-iştii în ograda lor. Numărul total al bugetarilor, în toate instituțiile publice indiferent cum sunt finanțate, a crescut în timpul aceleiaşi coaliții “stabilizatoare” PSD-PNL cu 25.389, de la 1.258.810 în noiembrie 2021 la 1.284.199 în luna iunie 2023! Reformă, nu poveşti!

Pensiile speciale? Toate, dar absolut toate, cu excepţia celor ale magistraţilor, au fost date de PSD. De asemenea, tot PSD a dus scăderea vârstei de pensionare la un număr nesimţit de mic de ani. În general, toate acestea în timpul Guvernului Ponta, individul acela gargaragiu, care îşi dă cu părerea pe la televiziunile infractorilor. Şi cu marea contribuţie a “Doctorului” Gabi “Izmană” Oprea.

Probabil ştiţi bancul cu evreul şi rabinul, când primul, cu nevastă şi cinci copii, cere un sfat ca să fie fericit. Rabinul îi spune în prima săptămână să bage capra şi găinile în casă, în a doua săptămână oile şi tot aşa, pe parcursul a vreo patru săptâmâni, omul îşi bagă toate animalele în casă. În fine, după o lună, rabinul îl sfătuieşte pe nefericit să scoată toate animalele din casă, acesta din urmă ajungând în culmea fericirii. Cam aşa şi cu „reforma” lui Ciolacu. Numai că, spre deosebire de banc, la finalul ei, românii vor „ieşi” din „casă”, iar nu batalioanele de sinecurişti băgate de Ciolacu & co. Fiindcă, nelegându-se de sinecurisşti şi dansatoare, se va umbla la impozite, într-atât de mult, încât mulţi români vor fugi unde vor vedea cu ochii. Doar să scape de „reforma” lui Ciolacu.