Cum reclamăm nesimțirea în România?

Într-o prea caldă zi de vineri dau să intru cu mașina pe strada unde locuiesc și mă opresc cu botul mașinii între altele două parcate. Una, pe dreapta, pusă în logica legii și a bunului simț, cea de pe stânga, în disprețul unui indicator care anunța oprirea interzisă. Era și neregulamentar lăsată mașina acolo, dar era și prost parcată, la două-trei palme de bordură, să nu poată trece o mașină mai lată printre cele două așezate în paralel. Îmi închid oglinzile și cu mare atenția apuc să trec, dar alții după mine au dat înapoi și au intrat pe stradă din capătul celălalt, pe contrasens, căci acea stradă era cu sens unic.

Firește că m-am enervat. Inițiat am vrut să pun un bilet cu întrebarea ”Ești idiot sau idioată?” ori ”Ești nesimțit sau nesimțită?”. Dar am ajuns ca mulți alții dintre noi să mă întreb care e rețeta normalului într-o astfel de situație. Hai să vedem cum răspunde autoritatea când simțim nevoia să reclamăm o banală neregulă. Doar nu era accidental de la 2 Mai, nu era ceva de viață și de moarte, dar, totuși, te întrebi ce opțiuni ai ca cetățean, ca plătitor de taxe, ca om ce trebuie protejat în tot felul de situații. Așa am ajuns la acest „studiu de caz”.

Sun la 112. Aproape că îmi cer scuze că apelez serviciul de urgență, eu neavând neapărat o urgență maximă, precum incendiul de la Crevedia. Dar tot aud că nu vine nimeni dacă nu fac apelul prin 112. Îmi răspunde o duduie care îmi mă întreabă ce problemă am, mă ascultă și apoi îmi spune că îmi face legătura cu poliția din Timișoara. Nu durează mult și vorbesc cu un agent care îmi explică că ei nu pot face nimic pentru mine, că nu au serviciu de ridicare mașini idiot parcate și că trebuie să sun la poliția locală. Părea logic, dar pe vremuri tocmai asta se spunea, că poliția locală n-are prerogative fără poliția aia serioasă, Rutiera.

Sun la Poliția Locală. Agentul de la rutieră mi-a dat numărul 0256.246.112 și m-am bucurat că nu am fost amenințat cu vreo amendă pentru că abuzez serviciul de urgență cu atât de puțină treabă. La Poliția Locală îmi răspunde agentul robot cu un ”piu” sau ”bip”, nu mai contează, după care mă așteptam să fiu preluat de un agent în carne și oase. N-a răspuns nici ăla din carne, nici ăla din oase, parcă au știut ei că și-ar pierde vremea cu mine. N-am mai așteptat și am închis. Am încercat încă o dată, apoi m-am dus în casă, umilit și rușinat de situație. O situație în care eu percep conducătorul auto ca fiind un „idiot sau idioată”, aș fi amenințat-o cu poliția, ba chiar aș fi sunat, apoi aș fi așteptat și la urmă m-aș fi dus în casă să îmi caut de treabă.

Nesimțita, căci o doamnă a lăsat mașina acolo, a venit după vreo 10 minute de la momentul când am început eu să agit ca sprayul. Cineva de pe stradă a întrebat-o pe un ton răstit ce a fost în capul ei să blocheze strada, la care duduia a spus, conciliant: ”Bine, dacă văd că așa tare v-a deranjat, îmi iau mașina și plec”. Însă mai tare decât duduia asta ruptă de realitate m-a deranjat că am aflat că nu am la cine să apelez într-o situație din aceasta și altele mai grave. Pur și simplu ești la mâna unuia care îți va râde în nas, arătând că în România nesimțirea câștigă.

De ce am crede că pentru fapte mai grave avem răspuns. Nu am avut nici când participanți la trafic l-au văzut pe drogatul de la 2 Mai conducând dezordonat, nu am avut nici când vecinii din Voluntari au observat ce li se întâmplă celor din azile, nu am avut nici acum la Crevedia, când unii vecini se chinuiau să arate pericolul ce-i paște în acea bombă cu ceas și gaz lichefiat. Ne temeam că ni se va cere să reclamăm neregulile, că vom deveni un popor de turnători de tot soiul de fapte, ca nemții, dar cui să le reclamăm, ne ascultă cineva?

P.S. Cunosc persoane care au dus demersul dincolo de 112, de poliția rutieră și poliția locală. L-au dus până la sertarul din care au scos o sulă sau o șurubelniță cu care s-au dus în preajma mașinii parcate cu maximă nesimțire. S-au făcut că se leagă la șireturi și – să vezi minunea! – măcar două roți erau, brusc, pe jantă din lipsă de aer. De asemenea, știu cazul, altul, în care proprietarul mașinii lăsate fără aer a mai venit o dată și a pus mașina pe același loc. Iarăși a rămas fără aer în roți, doar că de data asta el era în altă mașină și filma. Nu asta e soluția. Dar de ce nu ne dă statul una?