Mesajul de Paşte al episcopului romano-catolic de Timişoara, Iosif Csaba Pál

Mâine, credincioşii romano-catolici din întreaga lume sărbătorsc Învierea Domnului. Ca în fiecare an, cu ocazia acestei mari sărbători, Excelenţa Sa Iosif Csaba Pál, episcop diecezan de Timişoara, a transmis un mesaj credincioşilor, pe care îl prezentăm integral.

Dragi frați și surori în Cristos!

Învierea lui Cristos este mai mult decât o sărbătoare frumoasă

Paștele este cea mai mare sărbătoare a creștinismului. Dar Paștele nu este doar o sărbătoare. Este mult mai mult decât atât. După cum spune Sf. apostol Paul: „Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră.“ (1 Cor 15,14). Întreaga noastră viață este construită pe aceasta.

1.Iubiți Frați și Surori, noi avem parte de un mare har: putem să ne trăim viața cu Isus cel Înviat, viu între noi. La începutul Postului Mare, o mamă cu șase copii, care s-a convertit în urmă cu câțiva ani, a povestit că ea acum este bolnavă de cancer, dar descoperă că este cu totul altceva să sufere împreună cu Isus. Înainte de convertirea ei, suferința părea ca o prăpastie adâncă, fără speranță, fără sens. Acum se simte cumva susținută și purtată de mâinile lui Dumnezeu. Este complet diferit.

În fiecare an sărbătorim Triduum-ul Pascal: moartea și învierea lui Isus Cristos.

Adesea folosim istorisiri concrete pentru a evidenția adevăruri abstracte, pentru a le face mai ușor de imaginat și de înțeles. Aici nu este nevoie de nicio altă istorisire… Învierea lui Isus este însăși istoria despre care vorbim. A fost răstignit, a murit și a fost îngropat… și a înviat a treia zi. Isus trăiește. Restul este istoria vieții noastre cu El, începând cu apostolii și creștinii din primele secole, până în zilele noastre. Astăzi este rândul nostru, este istoria noastră cu El. Viața Lui printre noi este ceea ce face ca viața noastră creștină să aibă sens și, în același timp, să fie palpitantă. De curând am scris unui băiat câteva rânduri cu ocazia zilei sale de naștere. El mi-a răspuns în felul următor: „L-am acceptat pe Isus în viața mea și vreau ca viața mea să fie pe placul lui Dumnezeu.”

Când cineva Îl primește, aceluia i se luminează inima, pentru că se întâlnește cu realitatea care îi umple viața. Până în acest punct poate fi un drum lung. Nici apostolii nu au înțeles imediat, cu toate că văzuseră deja anumite semne, că Isus trebuie să învie din morți.

2.Iubiți Frați și Surori! Cristos a înviat, Vinerea Mare a trecut… dar pentru mulți Vinerea Mare se continuă. Milioane de oameni suferă din cauza războaielor, a persecuțiilor, a dezbinării, a bolilor. Iar Isus cel înviat vrea să fie alături de ei. El își cheamă Biserica, ne cheamă pe noi, ca să fim alături de ei, pentru ca, prin noi, ei să simtă apropierea Lui. El este acolo unde oamenii suferă…

Cel Înviat pătimește încă Vinerea Mare în fiecare persoană care suferă. El ne invită și pe noi: vrei să vii cu mine, vrei să mă urmezi? Aceasta înseamnă două lucruri: pe de o parte, trăiesc Evanghelia în profunzime, îmi organizez viața în conformitate cu Evanghelia, iar pe de altă parte, îi înțeleg în profunzime pe cei suferinzi, sunt aproape de ei, de cei care suferă poate pentru că L-au abandonat pe Isus, și suferința lor este fără speranță. Isus, care a suferit pentru noi chinurile din Vinerea Mare, vrea să fie alături de cei care suferă și astăzi. El ne așteaptă acolo. Dacă nu vrem să-L pierdem pe Cel Înviat din viața noastră, trebuie să-L căutăm acolo unde oamenii suferă, acolo unde El vrea să aline suferința oamenilor, acolo unde doar apropierea Lui poate da sens suferinței. Astfel, locul suferinței devine locul întâlnirii cu Isus. În mod paradoxal, tocmai unde El este cel mai abandonat, acolo ne așteaptă în iubirea Sa. Oare acest lucru va umple bisericile noastre? Aceasta depinde de la un loc la altul. Dar nu aceasta este cea dintâi întrebare, dacă umplem biserica și în ce mod. Prima întrebare pe care trebuie să mi-o pun este: Îi sunt credincios Lui, Celui Răstignit și intențiilor Sale? Dacă suntem cu El în grădina părăsirii Sale, atunci Muntele Măslinilor și Muntele Calvarului se transformă într-o grădină cerească, grădina dimineții de Paști, locul învierii… El va pătrunde prin ușile închise ale deznădejdii, va fi printre noi și ne va spune și nouă: „Pace vouă“ și va fi cu noi (așa cum descrie atât de frumos Klaus Hemmerle – cf. Msgr. Klaus Hemmerle, Grundstrukturen der Kirche von morgen, 10.03.1984).

Cu aceste gânduri, le doresc tuturor fraților și surorilor să descopere prezența și apropierea Celui Înviat în fiecare situație din viața lor!

Timișoara, în Duminica Învierii, a Anului Domnului 2024

† Iosif,
Episcop de Timișoara