România, cea mai guvernabilă țară neguvernabilă

La prima vedere, clasa politică românească funcționează normal, sănătos. Are principii, asumă doctrine, studiază curente, iar alianțele nu pot fi făcute contra naturii, eventual pentru situații de criză națională. Dacă inventariezi intențiile partidelor, te-ai teme că România ar deveni o țară neguvernabilă. Cel puțin în campania electorală, cam toți și-au fixat țintele și au trasat liniile roșii, de netrecut. Combinându-le, te întrebi cum va fi administrată țara asta, dacă nu cumva vor trece ani precum în timpul crizelor din Belgia sau ca la buimacii de bulgari, de nu sunt în stare să facă o majoritate de guvernare stabilă mai mult de câteva luni.

Liberalii au stabilit cu cuțitele pe vene că ei nu mai fac vreo alianță cu PSD, că PSD e un partid corupt, mincinos, ba întors la metodele toxice de altădată pentru a-și atinge scopurile. Un partid trădător chiar, vândut Moscovei prin blatul avut cu AUR pentru o schemă în turul doi al prezidențialelor. Până acum nu i-a deranjat „moscoviții”, au guvernat bine cu ei. PSD zice că nu ar guverna cu AUR, fără discuție, dar că ar administra țara asta cu PNL, cum o face și în prezent, de ai impresia că liberalii au și uitat chestiunea asta.

USR n-a zis cum că nu cu ăla sau ălălalt, dar se subînțelege că progresiștii principiali cum îi știm nu ar guverna cu PSD, cu AUR, cu Șoșoacă, eventual cu PNL, că altă combinație n-ar mai fi pentru ei. Elena Lasconi vorbește de PNL ca de un partid la fel de corupt ca PSD, iar asta încurcă cumva socotelile, căci noi vom întreba după alegeri cum de faceți o colaborare cu ăia de-i vedeau atâta de corupți până mai ieri. Mai mult, PNL-ul ăsta de acum ar fi mult mai vicios decât ăla de l-au lăsat când s-a spart guvernarea Orban.

AUR nu suportă PSD-ul, ha-ha-ha!, dar ar lua epave de la acest partid fără probleme, iar dacă PSD n-ar avea variante când s-o pritoci alianța de guvernare, stați liniștiți, nicio emoție să convingă AUR de nevoia unei guvernări pentru țară, patriotice, suveraniste, la urma urmelor, căci ambele gândesc la fel când ies la vânătoare de același ocol cinegetic și electoral. Deși pariul e ceva mai tare, aș pune rămășag că PSD ar convinge și USR pentru o partidă de guvernare, dar hai să nu le facem procese de intenție.

Of, o țară atât de neguvernabilă și totuși atât de ușor de adus la masa bucatelor doi câte doi sau trei câte trei împreună. Vom spune că asta e partea noastră bună. Că reușim să guvernăm și că n-ar fi cu nimic mai bine să ne certăm toată ziua. Nici să te îndoi cum bate vântul nu e chiar etic, ar spune alții, dar ce să facem dacă așa suntem? Guvernările locale sunt pline de înțelegeri de nu mai pricepi ce principii i-au mânat pe oamenii ăia când s-au pus să candideze. Voturile se cumpără la bucată și la case mai mari, municipale, să nu ne facem idei greșite că doar zona rurală e bântuită de astfel de atitudini elastice, motiv pentru care ne e atâta de ușor să concluzionăm că ”toți sunt la fel”.

Cum să-i contrazici pe oameni, când nevoia de „stabilitate” va bate la ușă? Mă întreb cu groază ce atitudine ar avea clasa politică românească în cazul în care, peste noapte, te-ar ocupa Rusia. Și nu mă refer acuma la AUR, SOS sau zecile de partide așa zis suveraniste, oricum pro-moscovite, ci la astea mari și proeuropene. Cred că și atunci am avea nevoie de stabilitate. Oare câți n-ar gândi că România trebuie condusă de un român adevărat, care să lupte din interiorul cercului de cotropitori pentru interesul țărișoarei? Am trăit momentul ăsta după al doilea război mondial, sigur mai avem resurse umane pentru repetarea lui.