Tulburare schizoidă la PNL în aşteptarea lui Rareş Bogdan făcând campanie electorală lui Ciolacu.

„Coaliția este ruptă, din punctul meu de vedere, noi administrăm în momentul de față guvernarea, în sensul că există oameni care conduc instituții și care nu vor abdica de la această obligație”. L-am citat aici pe purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuţ Stroe, care explică într-o singură frază comportamentul schizoid al partidului din aceste zile, şi la putere şi în opoziţie. Respectiv, pe motiv că stăm prost în sondaje (asta, sigur nu se spune!), ne facem că suntem anti-PSD, dar fiindcă ţi-e cam greu să pleci de lângă măcelărie, rămâi prin zonă. Că şi gura miilor (zeci de mii) de sinecurişti PNL ar mânca ceva şi nu se face să pleci acum pe bune.

Într-un limbaj cazon, atât de adulat acum în partid, după atâtea poziţii culcat făcute în faţa PSD, PNL-iştii mimează acum marşuri înapoi, dar totuşi nu prea departe de popotă. De ceva timp, după ce PSD a refuzat să voteze legea care-i permitea lui Klaus Iohannis să candideze la Senat, PNL-iştii au avut un moment de răbufnire. Dacă nu penibil, cel puţin infantil, dacă luăm în calcul că Iohannis a declarat public că nu şi-a dorit o astfel de candidatură. (Sigur, trebuie puse multe semne de întrebare privind sinceritatea acestei declaraţii.) Dar subiectul, public cel puţin, era stins. De ce continuă PNL atunci cu această bosumflare de copil răzgâiat sau, ca să citez din generalul din fruntea partidului, “pauza operativă”?

Simplu. Potrivit sondajelor pe bune, altele decât ale lui Iosif Buble sau ale “Profesorului” Bulai, pardon Pieleanu!, PNL şi Nicolae Ciucă nu stau deloc strălucit în opţiunile românilor. Anii în care s-au complăcut în a fi “ospătarii” PSD se reflectă acum şi pe “tabela de marcaj” a sondajelor reale. Iar PNL-iştilor nu le-a mai rămas de jucat decât cartea anti-PSD-ismului, în ideea că ar mai putea recupera din vechiul electorat de dreapta, dacă pot să-i spun aşa. (Nu mai există stânga sau dreapta în România.)

De unde şi invitaţiile mai mult decât ipocrite de constiture a unui pol de dreapta, asta însemnând ca toată lumea să stea în spatele lui Ciucă şi al PNL. Care la rândul lor sunt aliniaţi în  formaţie în spatele PSD. Acel Ciucă premier care – măsură de dreapta, nu-i aşa? – a supraimpozitat contractele part-time. Ca să dau un exemplu de măsură de dreapta (sic!) a PNL-Ciucă. Nu mai discut de acea recomandare (e drept a apărut “pe surse”) ca PNL în teritoriu să facă alianţe de dreapta. Adică, la nivel central stai vătaf la PSD, dar ne facem că recomandăm alianţe anti-PSD în teritoriu. Tot o ipocrizie disperată.

De fapt, PNL nu are nici intenţie, nici cheful, nici determinarea, putinţa, cum vreţi să-i spuneţi, de-a abandona coaliţia cu PSD. Cele două partide vor rămâne împreună la guvernare şi după alegeri. E drept, va fi o problemă cu scorul, dacă le ajunge să facă alianţa. Iar ca lucrurile să fie clare, după primul tur de scrutin, parcă îl văd pe Rareş Bogdan vorbind despre importanţa stabilităţii ţării şi necesitatea de a-l vota pe Marcel Ciolacu în turul II…

PS. Cele de mai sus au fost scrise înainte de decizia Curţii (ne)Constituţionale a PSD de invalidare a candidaturii Dianei Şoşoacă. Cu atât mai mult Rareş Bogdan şi PNL vor face campanie electorala lui Ciolacu între cele două tururi de scrutin.