Hoitari în zbor deasupra unui stârv politic. O aniversare cât un prohod

N-a fost să fie un milion de oameni în stradă la „evenimentul anului”, aşa cum a tot trâmbiţat de vreo lună bizareria aia cu pretenţii de televiziune (Realitatea), dar cu damf de ghenă. Dar câteva mii de oameni mai săraci cu duhul tot au spus prezent la ziua „celui mai iubit fiu al poporului”. Şi aici nu e o exagerare atâta timp cât lunaticul impostor care răspunde la numele de Călin Georgescu a adunat cel mai mare număr de voturi la alegerile din 24 noiembrie, peste două milioane de români punând ştampila pe el.

Aşa eşec cum a fost din punct de vedere al numărului redus al adulatorilor „primului idiot (in)util al Kremlinului”, dar totuşi trebuie consemnat că de peste 36 de ani, nu s-a mai pomenit aşa ceva în România. Adică de pe vremea celuilalt „ilustru conducător”, născut – ce coincidenţă! – tot într-o zi de 26, dar nu martie, ci ianuarie. A fost suficient însă să ne amintim însă de greţosul cult al personalităţii din „Epoca de aur”  (coincidenţă, tot de AUR e vorba şi acum!). În paranteză fie spus ceva asemănător a fost în 2012 pe Stadionul Naţional când USL şi-a lansat candidaţii chiar de ziua lui Victor Ponta. Dar atunci zecile de mii de USL-işti nu s-au strâns special pentru ziua MAGA-iotului candidat la prezidenţiale, ci pentru lansare.

Pe de altă parte, în absenţa „sărbătoritului”, nu puţini au fost cei care au spus că nu e vorba de o aniversare, ci de o comemorae. De un parastas sau prohod. Iar această constatare nu e departe de adevăr, marele impostor fiind de acum doar un „cadavru politic”, cu mari, foarte mari probleme privind propria-i libertate. Şi întodeauna acolo unde apare un stârv, imediat ajung şi hienele sau hoitarii. În cazul „gurului” sunt doi care deja s-au băgat în faţă, în timp ce un altul ar mai gusta câte puţin din „stârv”, dar nu foarte mult şi nici nu ar vrea să fie văzut acolo chiar de toată lumea.

Şi mă refer aici la George Simion şi Victor Ponta, respectiv la Crin Antonescu. Primii doi se bat frontal pentru moştenirea de voturi a „cadavrului”, în timp ce candidatul PSD-PNL a împrumutat mult din discursul gurului, dar nici nu ar intra de tot în haznaua aşa-zis suveranistă. Om cu prinţipii, ce mai!

Pe de altă parte, bătălia cea mai spumoasă dintre cei doi „necrofagi” politici se dă prin televiziunile (mă rog, dacă li se poate spune aşa) care îi susţin. Acolo unde vedem zilnic un bombardament reciproc. Iar ca proiectile este folosită materia primă a vidanjorului, aflată din plin în ambele studiouri. Iar CNA chiar e lipsit din peisaj în această încăierare scatologică de proporţii nemaivăzute. Nu mai vorbesc de fauna care populează cele două aşa-zis televiziuni, pe lângă care un bordel sau o casă de nebuni ar părea nişte biblioteci universitare. Dar avem dreptul de exprimare – nu-i aşa? – deşi se aberează cu cu 60 de minciuni pe oră.

Altfel, am văzut că adulatorii „gurului” nu mai vor doar „turul doi înapoi”. Vor şi „ţara înapoi”. În privinţa lui Victor Ponta chestia cu „ţara înapoi” are sens. El a mai avut ţara pe mână alături de Sebastian Ghiţă, infractorul fugit în Serbia. Acel Ghiţă „înfiat” pe vagoane cu bani de SRI. Apropo, dacă nu aţi ştiut, şi Ponta este antisistem. Ceilalţi care vor „ţara înapoi”, probabil o vor înapoi în URSS sau în perioada lui Ceauşescu de care tocmai ne-au amintit pe 26 martie.