În timp ce „suveraniştii” de rit rusesc jelesc, pe 11 martie România şi-a dovedit pe deplin reala suveranitate

Decizia Curţii Consituţionale din 11 martie era mai mult decât previzibilă. Cu toate acestea, aşa-zişii suveranişti s-au pus pe jelit, au îndreptat pumni spre cer şi au urlat în cor că ar fi murit democraţia în România. Chestia cu democraţia e parţial adevărată, dar chiar s-o invoce „martorii” unuia care promitea, printre altele, desfiinţarea partidelor politice şi îşi lua lumina de la Kremlin, este parcă mult, mult prea mult. Dar contrar a ceea ce se vaită „suveraniştii”, ieri, România şi-a dovedit realmente suveranitatea. Şi o să explic de ce.

Este evident că decizia CCR a fost una luată la nivel politic, având prea puţine elemente de constituţionalitate. La fel au fost şi deciziile în cazul eliminării Dianei Şoşoacă şi de anulare a turului II al alegerilor prezidenţiale. Decizia din 11 martie a fost luată însă pe fondul unor spun presiuni în favoarea Gurului venite atât din partea Rusiei, cât şi a Statelor Unite. Ori exact aici stă suveranitatea statului român, a reuşit să reziste în faţa acestor presiuni. Un stat totuşi anemic, trebuie spus. Să nu uităm că avem premier pe unul care, în perioadă de maximă criză mondială, urca prin copaci după mâţe sau îşi punea sarmale în cap. Noroc cu un preşedinte interimar, căruia nu i se îndoaie genunchii.

Era taman invers dacă judecătorii CCR ar fi dat o altă decizie, una care să fie pe contrasens cu hotărârile date în cazul Şoşoacă şi a anulării alegerilor. Dacă se întâmpla acest lucru, era clar că presiunile venite din afară şi-au făcut efectul. Dacă „Mesia” ar fost lăsat de astă dată să candideze era clar că România chiar era o colonie a noii alianţe mondiale SUA – Rusia.

Nu mai vorbesc de pericolul intern. Ajunsă pe mâinile unui şarlatan, dispus să vândă totul pentru bani de campanie, aşa cum s-a întâmplat cu Frank Timiş, România era pus şi simplu desfiinţată ca stat suveran. Dar aşa slab cum e, statul român încă mai are anticorpi. Acum e rostul oamenilor de ştiinţă, antropologi, socio-psihologi, chiar psihiatri să explice cum în secolul XXI un popor a putut intra în hipnoză ca să-l urmeze pe unul care aminteşte de falşii profeţi de odinioară.

Şi încă un lucru. „Patrioţii” şi aşa-zisţii suveranişti acuză faptul că decizia CCR ar fost luată la comanda Franţei. O balivernă. Dar şi dasă ar fi adevărat, ar însemna, în sfârşit, că am ales bine. Sceleraţi precum Putin şi Trump sunt trecători. „Liberté, Égalité, Fraternité” e pentru eternitate