„Am de unde pierde voturi”. Crin Antonescu, pe urma aroganţelor de la Nicolae Robu

„Nu v-a plăcut cum am răspuns. Nu mai încerc o dată. Ce ziceţi de asta? Dreptul meu, votul dumneavoastră. Tocmai am pierdut un vot. Am de unde pierde, am de unde”. Am reprodus o relativ recentă declaraţie a lui Crin Antonescu de la Cluj-Napoca unde a avut o scurtă confruntare verbală cu un ziarist. Din capul locului o spun că nu văd în Antonescu un mare arogant, nu se compară din acest punct de vedere cu Victor Ponta. Ca să dau un exemplu. De asemenea, mi se pare mult mai dezirabil ca preşedinte decât coşmarul despre care se tot vorbeşte în ultima perioadă, respectiv o finală „suveranistă” pe placul Kremlinului, Simion – Ponta.

Dar aroganţa rămâne şi e cu atât mai mare cu cât se referă la voturi. La nişte voturi pe care candidatul marii coaliţii parcă le-ar avea în buzunar. Iar fix acelaşi fel de aroganţă am văzut-o înaintea alegerilor din 2020 pentru Primăria Timişoara. Atunci când, confruntat tot de ziarişti cu „problema Nasleu”, fostul primar Nicolae Robu afirma cu multă superioritate şi mult mai multă aroganţă că ştie că ar putea pierde nişte voturi din cauza apropiatului său, dar se lipseşte de ele la cât de multe are.

Ca o paranteză, Robu se anunţă un mare susţinător al lui Antonescu. Problema lui este că fiecare postare pe pagina sa de Facebook în care îşi arată preferinţa electorală e acompaniată de un festival de comentarii venite din partea ălora de-şi cer „turul doi înapoi”. Anii în care Robu s-a tot „luptat” cu Oculta, „sorosiştii”, statul paralel şi-au făcut efectul. În proporţie de peste 90%, admiratorii săi de pe Facebook sunt şi fani ai diliului scos din lupta electorală pe motiv de „putinofilie”.

Revenind la aroganţa cu „am de unde pierde”, se ştie, Robu a pierdut în final şi alegerile. Că a contestat rezultatele, că s-a tot plâns de „oculte” de atunci încoace nici nu mai contează. Dar poate Antonescu trebuia să ştie această poveste a lui Robu înaite de-a proclama că are destule voturi de unde poate să piardă. Altfel, puţină smerenie nu face niciodată rău. Chiar şi atunci sau mai ales atunci când eşti convins că ai „de unde pierde”.