Hoţul neprins chiar e negustor cinstit? Sau despre lamentaţiile instigatoare ale unei celebre judecătoare din Timişoara

„Hoțul neprins e negustor cinstit”, spune un proverb românesc, care nu ştiu dacă mai are corespondent în alte zone ale lumii. Un proverb care conferă – nu-i aşa? – onorabilitate hoţului doar pentru faptul că nu a fost prins. În România, acest proverb rămâne deosebit de actual, mai ales în contextul corupției, al abuzurilor de putere sau al nedreptăților sociale.  “Negustorii cinstiţi” colcăie astăzi la tot pasul, unii dintre ei ajungând până în cele mai rarefiate zone ale puterii, iar alţii îi păpuşează pe cei ajunşi în astfel de zone.

Şi da, principala instituţie vinovată pentru proliferarea acestor „negustori cinstiţi” este justiţia română. Fie prin decizii individuale, dar mai ales prin decizii luate de CCR sau Înalta Curte, toate, dar absolut toate în favoarea infractorilor. Şi evident că aceeaşi justiţie a „specialilor” îmbuibaţi cu privilegii are cea mai mare parte din vină pentru corupţia endemică din ultimii 35 de ani, corupţie care în mod neîndoielnic nu doar că subminează securitatea naţională, dar se repercutează direct şi în nivelul de trai al românilor. Sigur, nu al tuturor românilor, fiindcă „negustorii cinstiţi” ajunşi la butoane i-au supra-răsplătit, pe principiul quid pro quo pe „justiţiabilii” care i-au metamorfozat din hoţi în oameni de onoare.

Duminică, în urmă cu două zile, a fost Ziua Justiţiei, ocazie cu care mai mulţi reprezentanţi de marcă din sistem au lansat fel de fel de mesaje, în cele mai multe plângându-se că societatea nu-i onorează aşa cum s-ar cuveni pe magistraţi. Că prea mult se vorbeşte despre privilegiile magistraţilor şi prea puţin despre cum se strofoacă ei cu munca pentru ţărişoara asta. Şi cum, de atâta muncă, e normal ca la 48 de ani să înceapă să-şi ridice cu camionul pensiile nesimţite. Dar „munca” lor se vede inclusiv în gradul imens de neîncredere în această justiţie de tarabă. Şi cum poţi avea încredere, când oamenii din sistem au ridicat-o pe cea mai înaltă poziţie din justiţie pe Lia Savonea? Şi nu discut doar de relaţiile acesteia cu Cătălin Voicu şi alte reţele de infractori cu gulere albe, ci şi despre faptul că a achitat un bărbat care şi-a violat nepoata de 13 ani. Motivaţia? Fetiţa şi-ar fi dat consimţământul pentru actul sexual!?

Din lista bocitoarelor din justiţie nu putea lipsi celebra epistolară din Timişoara, judecătoarea Adriana Stoicescu. Cea care în urmă cu doi ani îşi intitula un editorial „Je suis Savonea”, dar care şi-a făcut un renume mai ales prin homofobia ei demnă de Evul Mediu. Ea a atacat dur şi reformele demarate de Guvernul Bolojan, printre care eliminarea/reducerea sporurilor bugetarilor. Reforme care vor ajunge şi la magistraţi. Apropos, aceştia primesc, pe lângă sporul de antenă şi nu mai ştiu câte alte sporuri, şi spor de stres. Pentru mulţi dintre ei, chiar e de înţeles, trebuie să fie un mare stres când culegi şpăgile. Voalat, pe lângă faptul că a prevestit un „măcel”, Stoicescu i-a îndemnat pe bugetari să se adreseze justiţiei pentru a-şi recupera privilegiile.

“Numa’ în pielea colegilor de pe secțiile de litigii de muncă să nu fi, în următoarele luni…. Va fi măcel. Când văd avalanșa de aberații emanate de bravii noștri conducători, mă întreb, totuși, câtă răbdare să fie în geanta Lui Dumnezeu ?”, a comentat Stoicescu. Treaba asta cu sporurile şi alte indemnizaţii nesimţite seamănă puţin cu începutul acerstor rânduri, despre “hoțul neprins e negustor cinstit”. Respectiv, dacă din varii motive, multe ţinând de clientelism politic, uneori la limita legii, s-au dat în ţara asta atâtea sporuri (800.000 de bugetari au spor de antenă), doamna judecătoare ne spune că acum nu se pot lua înapoi. Nu l-ai prins în flagrant pe hoţ, acum e negustor cinstit. Ai dat nişte sporuri nemeritate (sunt peste 50 de feluri de sporuri în România), acum nu le poţi lua înapoi, ne spune judecătoarea. (Apropo, asta nu e antepronunţare?). La fel nici pensiile nesimţit de mari şi speciale. Şi, evident, cum să pensionezi magistraţii la 65 de ani, cum intenţionează guvernul?

Şi se mai plâng oamenii ăştia că românii n-au respect faţă de Justiţie. Este ca şi cum i-ai cere condamnatului să poarte respect călăului…