Standard & Poor’s, Fitch, Moody’s… îi păcălim și pe ăștia

Cabinetul Bolojan vrea să facă reforma. În realitate, coaliția vrea doar să rămânem pe rating BBB-minus. Poate că premierul Bolojan ar vrea ceva pe ici pe colo, dar nu toate partidele sunt convinse de necesitatea unor pachete de legi care să echilibreze țara, supărând electoratul. Dacă mai ascultăm și ce spun cunoscătorii despre risipa din companiile de stat, din administrația centrală sau locală sigur nu mai facem nicio reformă, căci logica la român este următoarea. Dacă Gheorghe e bețiv și-și bate nevasta, n-are sens să-l mai trimiți și la muncă, că oricum a eșuat în viața lui socială. Ba vede și Vasile treaba asta și nu mai merge nici el.

Prin urmare, nu mai mărim taxe și impozite în scopul urgentării echilibrării bugetului, nu mai facem aparatul administrativ mai suplu, trimițând alegători în șomaj, căci statul e oricum risipitor și, dacă n-ar fi risipitor, noi am avea de toate, fără să mai facem suplu acel aparat administrativ. Logic ar fi minimal corect, dar până termini tu rânduiala în finanțele publice și elimini risipa ajungem pe mâna Fondului Monetar Internațional și atunci să vezi sacrificii la capătul lanțului trofic și electoral.

Sănătos ar fi să credem că țara asta chiar nu are banii necesari păstrării obiceiurilor de consum de până acum, gonflate ca pomeni electorale și excitare a simțurilor unor categorii devenite privilegiate. Văzând însă valul de greve, mai că sunt tentat să cred ce cred și greviștii, că bani sunt, mulți sunt, căci România e bogată, dar că Ilie Bolojan nu vrea să îi împartă și îi ține undeva în Bihor. Vine președintele Dan și ajustează de sub curea pe placul magistraților, apoi vine Sorin Grindeanu și mai dă și dumnealui tot de acolo. Maghiarii sunt reformiști până se ajunge la reforma administrativă, steaguri, limbă, viezure, cu ei n-ai treabă la bani.

Și-atunci dăm afară zeci de mii de funcționari din primării și consiliile județene. Propunerea premierului Bolojan, – 45%, vreo 13% real ocupate. N-ar fi o problemă. Cu siguranță că sunt zone în administrație unde s-a angajat tot pe placul unora sau altora, dar directorul Chiș Culiță rezistă oricâte organigrame s-ar schimba în Primăria Timișoara. Iar numele „Chiș Culiță” este doar simbolul neputinței reformării aparatului de stat din motive legale. E plină România de directori aduși de primarul de dinainte sau de vreo trei generații de edili de dinainte, iar pentru rezolvarea acestor cazuri nu mai ajunge determinarea lui Ilie Bolojan.

Avem însă eficiență maximă la C.J. Timiș, acolo unde căcălău procentele s-au tăiat din schema de personal pentru a se îndeplini planul de reformă la hectar, doar că acolo au fost dați afară paznici ca să se plătească bani nu puțini în contracte cu firmele de pază private. Cât de dibaci e președintele Alfred Simonis (PSD), nici el nu va reuși să dea afară un om angajat de șeful politic de dinainte, cu toate organigramele propuse, dacă acela se încăpățânează să dea instituția în judecată, astfel că vom plăti în continuare leafa acelui om mult mai odihnit decât un paznic disponibilizat.

Auzim, totuși, că partidele de la guvernare au făcut o performanță căzând de acord pe cinci pachete mai mici de reformă. Iar asta e ceva colosal. Adică nu sunt chiar atât de rigizi de vreme ce au stabilit cinci din șase. Super! Dar dacă te uiți la propuneri, până la urmă chiar sunt făcute de ochii lumii. Ăia de vor reformă să aplaude că se face, dar în realitate se mimează reforma, ca cei care nu doresc reforma să aplaude și ei, că nu se face. Așa aplaudăm toți, fără să se întâmple mare lucru. În termeni științifici putem denumi această manevră drept o mare onanie.