Doamnelor Savonea, Costache, Stoicescu, nu vă mai tot plângeţi! Există în ţara asta şi oameni care vă admiră

Este cel puţin bizar, pot să spun şi schizoidal, comportamentul grupului oligarhic care a acaparat justiţia română, grup condus de celebra Lia Savonea, şefa Înaltei Curţi, şi omoloaga ei de la CSM, Elena Costache. Grupare care are ca vârf de lance în Timişoara o doamnă epistolară pe care Călin Georgescu a ofertat-o să fie ministru al Justiţiei într-un guvern al adăpaţilor la “înţelepciunea rusească”. Şi care îşi termină misivele cu expresia “Je suis Savonea”. Şi spun aces lucru pentru că, pe de o parte, aceşti oligarhi se autovictimizează, iar pe de altă parte produc atacuri vituperante la adresa tuturor celor care nu li se închină. Inclusiv plângeri penale, precum în cazul Oanei Gheorghiu, pe motiv că a criticat pensiile nesimţite.

Până unde merge nesimţirea acestei caste de privilegiaţi? Săptămâna trecută, la Palatul Cotroceni a avut loc o negociere pe marginea marelui scandal al pensiilor nesimţite primite la vârste nesimţit de mici. (Amintesc, în toată Europa magistraţii se pensionează între 65 şi 70 de ani, în România între 48 şi 50 de ani). Ei bine la aceste negocieri, reprezentanţii magistraţilor s-au dus ca să ceară şi mai mulţi bani şi mai multe privilegii. Iar poporul trebuie să-i iubească pentru asta, bat din tocuri doamnele Savonea şi Costache. Evident, nu toţi din justiţie sunt la fel, vorbesc strict de cei care au pus labele pe ea, după un lung salt început încă de pe vremea lui Liviu Dragnea.

De exemplu, amintita doamnă din Timişoara, Adriana Stoicescu, într-o scrisoare violentă adresată preşedintelui şi premierului s-a plâns că a ajuns să-i fie frică să mai meargă pe stradă. Aceeaşi doamnă, cu gândire de inchizitoare medievală ar organiza zilnic autodafé-uri în piaţa publică pentru homosexuali, feministe, progresişti sau USR-işti. A scris sute de rânduri de ură împotriva acestor categorii, fără ca Inspecţia Judiciară să se autosesizeze. Iar acum, ipocrizie maximă, se plânge că nu e iubită şi respectată.

Şi nici nu ar fi mare problemă pensiile nesimţite, dacă s-ar livra ceva în contul lor. În alte ţări judecătorii, care muncesc până la 70 de ani, bagă în puşcării reţele de infractori, mafioţi, criminali. La noi justiţia, mai corect noua justiţie patronată de Lia Savonea, face tot ce poate să spele infractorii. Cel mai mult, prin celebra metodă a prescripţiei, existând peste 11 mii de dosare închise astfel. Cu prejudicii aduse statului de 1,2 miliarde de euro. Pentru toate aceaste ei vor respect, vor să-i iubeşti. Niciodată casta privilegiată nu a fost respectată de popor. Temută, da! Iubită, nu.

Şi totuşi, doamnelor Savonea, Costache, Stoicescu, sunt în România şi mulţi care chiar vă iubesc şi vă admiră!

Vă stimează toţi infractorii de toate speţele din ţara asta, fie că e vorba de gulere albe, fie că sunt cefe late.

Vă iubesc hoţii şi toţi corupţii din politică, dar în aceeaşi măsură vă stimează şi tâlharii la drumul mare sau violatorii (Dna Savonea s-a remarcat inclusiv prin eliberarea unui violator.)

Vă iubesc deopotrivă miniştri şi bombardieri.

Vă iubesc PSD-iştii (mă rog, şefii lor) cu care pare că aveţi un contract social: ei vă apără privilegiile, voi le prescrieţi dosarele.

Vă iubesc toți interlopii cărora le oferiți cele mai bune condiții pentru a-şi desfăşura activitatea.

Mai nou, vă iubesc şi “batalioanele de asalt” AUR-iste, adevărate “cămăşi brune”, fiindcă simt protecţia dumneavoastră

Nu în ultimul rând, vă iubesc mult două televiziuni, conduse de tot atâţia infractori. Unul fugit, altul ieșit (din puşcărie). Una din televiziuni datorează 50 de milioane de euro la buget, aşa “persecutată” de sistem cum e.

Grosso modo, aş spune că aceştia de mai sus adună vreo 10-15% dintre români.

Pe de altă parte, da, sunt peste 85% dintre români care nu vă iubesc. Sunt acei români care cred că pincipalul rol al justiției este – la fel ca în orice ţară din lumea civilizată –  să-i apere pe oamenii corecți de infractori, pe cei buni de cei răi. Da, doamnelor, aceşti oameni nu vă iubesc. Râdeţi, nu? Sunt fraieri. Dar staţi fără griji, nu vă vor fugări pe străzi, nu vă vor ameninţa. Nu vă vor face nimic. Eventual vă vor bate obrazul. Şi ar mai dori un singur lucru de la dumneavoastră: DEMISIA. Ca să vă bucuraţi liniştite de pensiile nesimţite pe care le veţi primi.