Lumea în regim de avarie. Retrospectiva anului 2025

Ce este acest editorial

Acest text propune o lectură de ansamblu a anului 2025, pornind de la presa internațională de referință și de la rapoarte relevante de politici publice. Editorialul nu urmărește evenimente punctuale, ci identificarea tendințelor structurale și a implicațiilor lor, inclusiv pentru România.

Surse utilizate: The Economist, Financial Times, Politico, Foreign Affairs, rapoarte OECD, World Bank, Pew Research, Economist Intelligence Unit.

Anul 2025 nu a fost anul unei crize decisive. A fost anul în care criza a devenit mod de funcționare. Lumea nu a mai fost guvernată strategic, ci administrată, tot mai vizibil, în regim de avarie.

Nu asistăm la accidente politice izolate, ci la o schimbare de regim al guvernării: de la construcția pe termen lung la administrarea permanentă a urgenței. Această mutație este vizibilă în democrațiile occidentale, în economiile avansate și în arhitectura instituțională globală.

Statul reactiv

Anul 2025 a fost marcat de suprapunerea mai multor crize — geopolitice, economice, sociale și tehnologice — apărute înainte ca precedentele să fie procesate instituțional. Guvernarea strategică a fost înlocuită de reacția continuă.

Guvernele au decis tot mai des sub presiune. Politicile publice au devenit corective și temporare, iar planificarea pe termen lung a rămas mai degrabă retorică, așa cum arată analizele OECD privind capacitatea statelor de a gestiona șocuri succesive.

Indicatorii internaționali confirmă tendința. Cercetările Pew Research Center indică nemulțumire ridicată față de funcționarea guvernelor, iar Democracy Index realizat de Economist Intelligence Unit arată o degradare lentă, dar constantă, a performanței democratice.

Statul reactiv nu eșuează prin greșeli spectaculoase, ci prin acumularea unor micro-neasumări. În 2025, această logică a devenit regulă.

Democrația care funcționează, dar nu mai decide

Democrația nu a intrat în colaps. Alegerile au avut loc, instituțiile au funcționat, procedurile au fost respectate. Și totuși, în tot mai multe state, decizia coerentă și politicile stabile au devenit greu de produs.

Analizele Foreign Affairs descriu un declin democratic structural, manifestat prin pierderea capacității statelor de a lua decizii costisitoare pe termen lung. Datele CIVICUS Monitor confirmă presiuni asupra spațiului civic și o descurajare a participării reale.

Democrația procedurală nu eșuează prin abuz, ci prin ineficiență cumulată. În 2025, ea a devenit compatibilă cu statul reactiv.

Ordinea globală fragmentată

Anul 2025 nu a clarificat ordinea globală, ci a confirmat absența uneia funcționale. Analizele The Economist și Financial Times descriu o lume care funcționează asincron, fără agendă comună.

Statele Unite rămân un pol central de putere, dar constrâns de polarizare internă. Uniunea Europeană gestionează cu dificultate tensiunea dintre securitate și competitivitate. Războiul din Ucraina a devenit variabilă structurală, iar China traversează o fază de recalibrare internă, pe fondul fragmentării economice globale analizate de World Bank.

Această fragmentare nu produce colaps, ci un mediu cu coordonare minimă și încredere scăzută. Ordinea globală nu a fost înlocuită. A fost suspendată în practică.

Tehnologia și AI

Inteligența artificială a devenit limbajul comun al promisiunii politice. În realitate, guvernanța AI rămâne fragmentată. The Economist a avertizat constant: AI nu poate substitui guvernarea; ea doar expune slăbiciunile instituționale existente.

Riscul major al anului 2025 nu a fost tehnologic, ci politic: decizia publică s-a retras adesea în spatele „sistemelor”. AI nu a corectat statul reactiv. L-a amplificat.

România

România nu este o excepție. Tendințele globale se manifestă aici mai rapid, din cauza unei capacități instituționale fragile. Diferența față de alte state nu este de natură, ci de capacitate de corecție. În lipsa acesteia, avaria devine mod de funcționare.

Concluzia finală – 2025

Problema epocii nu este lipsa soluțiilor, ci incapacitatea statelor de a le asuma înainte ca următoarea urgență să le înlocuiască. Viitorul nu a fost construit. A fost administrat.

Regimul de avarie nu este neutru. El schimbă raportul dintre putere și cetățean, dintre decizie și responsabilitate. În timp, scade așteptările, normalizează improvizația și transformă excepția în regulă. Cea mai mare pierdere nu este eficiența statului, ci capacitatea societății de a mai cere altceva decât gestionarea următoarei urgențe.

În 2025, lumea a continuat să funcționeze. Dar în regim de avarie.