De câţi poliţişti e nevoie pentru un credit la bancă?

Incredibil ce monştri naşte perioada asta de criză! Unul dintrei ei se numeşte Petre Tobă şi e şef la Poliţie. Celălalt are nume de arădean: Traian Igaş, ministrul de Interne al tuturor poliţiştilor din România, fie ei cu cascheta pe cap sau prin boscheţi la Cotroceni. Zice-se că Igaş a dispus şefilor de inspectorate judeţene, la sugestia lui Tobă, să negocieze pentru poliţişti termeni contractuali mai buni la credite pentru agenţii din dotarea ministerului. Oare de câţi poliţişti e nevoie pentru a trece strada până la bancă?, ne-am putea întreba, conform bancului. Cum vine asta, să vorbească şeful poliţiei judeţene pentru poliţişti? Condiţii mai favorabile decât ale cui contracte? Decât ale profesorilor? Nu, că mâine îi trimite şi Funeriu pe inspectorii şefi de la Învăţământ să ceară discount-uri. După aia, vine Sănătatea, să fie creditul mai sprinten pentru sistem. Că pentru pensionari şi privaţi nu prea are cine să pună o vorbă bună şi, prin urmare, se foloseşte contractul cadru, nu? Ştiţi de cine imi aduce aminte Tobă ăsta? De activiştii, generălimea şi securiştii ăia pentru care s-a inventat “Afacerea Bancorex”, tunul de unde se alimentau cu credite preferenţiale tot felul de şmecheri, cu şi fără epoleţi, că doar se dădea de la stat, iar statul este al lor, al tuturor.

Preşedintele Băsescu a întors la Parlament Legea pensiilor şi, galant cum îl ştim, a făcut un cadou femeilor, reducerea limitei de pensionare de la 65 la 63 de ani. Şeful statului a luat şi din presiunea pe pe capul Robertei Anastase, dar a reuşit şi să se ferească de sabia lui Damocles, a lui Ponta şi-a lui Crin, care tot atârna deasupra propriului cap. Sunt curios cum va număra Roberta Anastase la a doua votare. Va vota şi în numele liberalilor sau numai în numele pesediştilor? Eu aş prefera ca Opoziţia să meargă la muncă, dacă tot e plătită, să participe la facerea unei legi corecte, nu să se dea cu fundul de pământ că, deşi ei au tras chiulul, doamna dirigintă i-a trecut prezenţi. La şcoală nu plângeam din atâta.