Deputatul Horia Cristian, spaima şomerilor şi duşmanul decibelilor

Deputatul liberal Horia Cristian are uneori idei bune. Ultima, datată pe 10 septembrie 2010, pare să-l apropie pe alesul PNL Timiş de una din judecăţile preşedintelui Traian Băsescu, cea cu privire la tăierea frunzei la câini. Unul, şeful statului, se referea la asistaţii sociali, care sunt plătiţi pe de-a moaca de autorităţile locale, fără să fie puşi să facă şi ei ceva în folosul comunităţii, măcar să betoneze curtea primarului. Celălalt, parlamentarul liberal din colegiul uninominal nr. 1, zona Circumvalaţiunii, făcea vorbire la şomerii care refuză locurile de muncă oferite de agenţia care se îngrijeşte chiar cu ocuparea forţei de muncă (AJOFM), şomeri care n-ar mai trebui să beneficieze de ajutorul bănesc al unui guvern Boc “mai de stânga decât PSD”. Ce-i corect e corect! Dar şi ce nu e corect, logic, nu e corect! Prin zona de domiciliu a deputatului liberal umblă următoarea relatare nerelatată, dar superconfirmată. Cică acum un an şi ceva, prin aprilie 2009, cât încă nu s-a lăudat suficient H.C. că e ales în Parlamentul României, cineva, un cetăţean, îşi sărbătorea ziua de naştere cu muzica dată cam tare, ghinion, exact în vecinătatea reşedinţei lui H.C., în cartierul Blaşcovici. Deputatul, că liberal nu-i mai putem spune, a călcat în picioare, la propriu, o proprietate privată, de s-a trezit sărbătoritul în propria casă cu învârtoşatul parlamentar chiar la masa festivă. Ce credeţi c-a spus el, Horia Cristian intrusul, când a dat piept cu alegătorul? “Sunt deputatul Horia Cristian, dacă nu daţi muzica mai încet chem poliţia.” Normal, ce-aţi fi vrut să spună, dacă aşa-l cheamă pe om? Să zică că-l cheamă Radu Lambrino, dacă nu-l cheamă aşa? Dar ce asemănare izbitoare, câtă potrivire de caracter între Horia Cristian şi Traian Băsescu, oamenii aştia seamănă ca două lacrimi prezidenţiale! Bine, acum să recunoaştem că Băse, mai matur fiind, ar fi intrat în casa omului, l-ar fi luat la palme pe sărbătorit, i-ar fi dansat cu foc nevasta, ar fi băut tot whisky-ul şi i-ar fi zis-o apoi, la sentiment: “Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciule!”.