Nicolae Robu, înfocat polist, mare populist

Tare supărat am fost la alegerile parlamentale uninominale pe rectorul Nicolae Robu, de la Politehnică, că nu a găsit de cuviinţă să candideze în colegiul meu. Atât de trist, că am vrut să renunţ să mai merg la vot. Vorba aia: „N-ai cu cine, n-ai cu cine!”. Omul părea OK, puţin liberal, puţin pletos, cu inimă de polist (deşi născut în Arad), un personaj mai relaxat şi mai elastic în gândire, calităţi dificil de găsit la politicienii cu ani grei în câmpul muncii. Numai că politica te face să o iei pe câmp, pe arătură, chiar dacă nu eşti agricultor de subzistenţă. Ce credeţi că a devenit rectorul Robu după ce s-a ales în parlament? Senator, logic. Preşedintele PNL Timiş? Nooooo! Asta o ştim cu toţii, felicitări, dom’ profesor! Prieten de alianţă cu Gheorghe Ciuhandu? Banal. Populist? E, aţi nimerit-o, dragi pensionari şi stimaţi navigatori. Dar nu oricum, ci atâta de populist, că până şi pesediştii ar muri de invidie că nu s-au gândit ei înainte să ofere consultanţă juridică celor care pierd drepturi băneşti în urma prigoanei guvernamentale. Oare ce s-a gândit liberalul? Că pensionarii vor face coadă la sediul PNL Timiş, vor câştiga procesele cu România, dacă nu cumva vor bloca sistemul juridic, că statul va avea sute de milioane de euro de plătit despăgubiri, că vom aduna aceşti bani din taxe şi impozite suplimentar luate tot de la privatul ăla micu’ şi cu atâta iniţiativă liberală câtă i-a mai rămas, că statul ăsta ar putea colapsa şi că PNL va fi votat şi dus pe braţe la guvernare ca să mai facă ce? Să pună bomboana pe colivă? Cu simpatie politehnistă vă mărturisesc, domnule senator Robu, că aşa ceva populism se numeşte, nu protecţie sau dreptate socială, cum la fel de fals sună şi refuzul dumneavoastră de a participa la inaugurarea anului şcolar, din cauza dezinteresului Puterii faţă de acest sector. Cred că, la experienţa lui, Crin Antonescu se prăpădeşte de râs când aude ce motiv v-aţi găsit să invocaţi pentru a nu merge să-i vedeţi pe ăia micii, viitorii dumneavoastră studenţi, în prima zi de şcoală 2010, când puteaţi pur şi simplu să trageţi chiulul, fără atâtea explicaţii.