La periferie, nu se mai vede calul primarului în lanul de ambrozie

Pe un ton destul de grav, am fost anunţaţi de către primărie că vegetaţia din municipiul Timişoara e pe cale să ne irite prin intermediul polenului emanat de Ambrosia Artemisiifolia. Nici nu ştiţi cât m-am bucurat când am văzut că, totuşi, nu plătesc degeaba o grămadă de bani la service, pe filtrul ăla antipolen de la maşină. Cu sentimentul că sunt protejat, mi-am luat autoturismul insensibil la Ambrosia artemisiifolia şi am plecat prin oraş, să văd cam prin ce zone face ravagii planta pustei şi pe cine va cădea măgăreaţa şi purcoiul de amenzi de la primărie când inspectorii vor descinde în teritoriu.

Per ansamblu, oraşul nu arată rău prin zonele centrale, iarba e cam tăiată, dă un aspect de preocupare din partea autorităţilor. E, dar te apropii de periferie şi ce credeţi că văd pe strada Ovidiu Cotruş, pe Wilhelm Tell şi, mai încolo, pe Polonă? Frumuseţe de fâneţe pe spaţiul public, cam ajunsă la maturitate, să bagi mâna în foc că primăria a lăsat-o special acolo pentru oile secretarului Cojocari. Spiritul civic mi-a zis că aşa nu se mai poate şi am şi dat fuga să caut chitanţierul şi procesul-verbal, să rup o amendă pe numele lui Gheorghe Ciuhandu. Ptii, cum scăpă vicleanul! Nu i-am găsit CNP-ul şi noua adresă, aşa că m-am mulţumit să mă duc pe o terasă, să consum o băutură rece făcută din Hordeum Distichon, denumită comercial orzoaică, plantă la fel de periculoasă ca Ambrosia artemisiifolia când este împrăştiată în exces de fabricile de bere.