Moare mapamondul de grija noastră

Fostul comisar european Chris Patten e ca şi „Meleacă”, care te aşa şi pe dincolo şi pleacă. Ca oficial european, „Ipse” ăsta a declarat, în urmă cu câţiva ani, prin aprilie 2004, pe vremea tandemului Iliescu-Năstase, că „România, în special, e o ţară sălbatică”. Eticheta pusă de britanic ar putea supăra în România numai un naţionalist de-al lui Vadim sau un inconştient tot de-al lui Vadim, nefiind chiar dificil de probat versiunea ex-comisarului dacă ne-am propune să fim martori unor evenimente cotidiane din zone ca Teleorman, Botoşani, Filiaşi sau când s-o deschide vreun supermarket cu superofertă la parizer în Vaslui. Deprimantă nu e neapărat părerea fostului oficial european, cât mai degrabă faptul că nu mai putem ascunde asta. Tot mai multă lume bună de afară a început să-şi spună cu voce tare supărarea că am ajuns să fim primiţi în Uniunea Europeană dintr-o regretabilă eroare de analiză şi prognoză politică. Măcar dacă nu ne-ar spune-o toată ziua. Ei nu ştiu că nu e frumos să faci vorbire de handicapul unui om?

Dacă de Lord Patten poate nu aţi auzit până acum, nu se poate să nu-l cunoaşteţi pe Ioan Holender, plecat din Timişoara cu mulţi ani în urmă pentru a conduce Opera de Stat din Viena, ca acum omul să ofere consiliere operelor din New York şi Tokio. Nici ne-a umplut de rahat suficient fostul comisar european, că vine şi maestrul Holender să pună degetul pe rană. „Corupţia e peste tot în România şi când cineva mai face un lucru cinstit şi bun, asta e o ştire, nu e normalitatea”, a spus Holender, prezent la Timişoara pentru inaugurarea Aleii Muzicienilor. Ca şi cum n-ar fi de ajuns, Excelenţa Sa mai crede că „dacă în România se trăia în 1989 cum se trăieşte astăzi, nu mai era nicio Revoluţie”. Cât de tăios curg cuvintele astea spuse de cineva care ne studiază dinafară: „Dar sigur că acum oamenii vor mai mult, vor să consume, să călătorească, să trăiască bine şi uşor, cum văd la televizor… Acum, sigur că pensionarii se plâng că au pensii mici şi guvernul nu-i susţine şi au dreptate. Dar eu am să spun ceva ce sigur nu o să-mi crească popularitatea: câtă vreme un pensionar din România îşi mai permite să deţină un autoturism personal şi să meargă cu el la cinci colţuri, după aprovizionare, încă nu e chiar aşa de rău cum se zice”. Hmm, dacă spuneau Isărescu sau Stolojan o treabă ca asta, îi şi lua lumea la ouă clocite. Cam cu Băsescu, Excelenţă, cam cu Băsescu!