La brat cu „monstruoasa”, tandreturi cu „parsiva”

Habar n-am dacă ţărănistul Gheorghe Ciuhandu va face vreo alianţă cu democrat-liberalii lui Constantin Ostaficiuc sau dacă măcar cochetează cu această idee. Dacă e „bun” politician, în sensul ăla de-i dai broasca s-o mănânce pe burta goală, cum a mai făcut-o cu plăcere din 2000 încoace, probabil că nu-i pare atât de deplasat să împartă ipoteticele victorii în plan local cu partidul aflat încă la putere. La urma urmelor, de ce să fie PDL Timiş un partener nefrecventabil pentru Gheorghe Ciuhandu? Ce lucruri mârşave a făcut preşedintele Ostaficiuc la cârma judeţului, pe care să nu le fi făcut şi maestrul Ciuhandu la primărie? Ce detaşamente de „şpagasini” are în Timiş PDL şi nu le au PNŢCD&friends în executivul municipalităţii? Atunci de ce ne-ar surprinde un parteneriat PNŢCD-PDL în Timişoara, cu atât mai mult cu cât el a făcut istorie mandate la rând? Sau de ce n-ar face primarul Ciuhandu colaborări fructuoase cu cei pe care îi înjura cu nesaţ doctrinar ani în şir? Veţi spune, şăgalnic: „De aia! La ce îi trebuie lui Ciuhandu PDL-ul ca să câştige primăria?”. Nu, nu îi trebuie, adevăr grăiţi, dar, în lipsa unui astfel de aranjament, Gheorghe Ciuhandu va fi primar şi atât, fără o formulă sigură pe care să-şi construiască o majoritate. Iar fără majoritate, vorba aia, ce mai e viaţa fără o majoritate? Oare prin ce zări îşi va pierde primarul „copiii” de suflet, echipa cu care se afişa pe toate afişele electorale în vremurile bune? Cum va mai ajunge Adrian Orza viceprimar sau, în fine, după aşteptări seculare şi-un calcul electoral fabulos, Viorel Sasca, vicepreşedinte CJT? Cum se va menţine piramida fidelă contruită în ani în elita primăriei, când prima măsură a unei majorităţi fără PNŢCD în majoritate ar putea fi decapitarea „corifeilor” chemaţi tot mai des la DNA? Of, da, la DNA, o instituţie de „tortură” psihică, unde cine ştie ce ar mai putea declara mangafalele ca să scape mai uşor?

Poate Gheorghe Ciuhandu şi-a făcut nişte calcule, doar e om politic, a făcut el combinaţii mult mai scârboase la viaţa lui, atât de celebra „monstruoasă coaliţie” cu PSD-ul. Şi nu mă refer la ultima dintre ele, cea din 2008, care, fie vorba între noi, e „parfum” pe lângă deciziile luate de Ciuhandu cu un veritabil „pragmatism” de Dâmboviţa, derutând un electorat mult mai principial decât idolul la care se închina. Totul, pentru „stabilitatea politică a judeţului”, cum altfel? Nici n-a apucat bine lumea să uite cum din sediul PNŢCD se auzeau strigăte de luptă anti-PDSR, apoi despre cum se legau alianţele administrative cu un PSD de tristă amintire sau cum reuşea primarul anul trecut, la Parteneriatul pentru Timişoara, premiera istorică de-a îndemna adevăraţii alegători de dreapta să opteze pentru „social-democraţia modernă”. Cu aceeaşi ocazie, acelaşi Gheorghe Ciuhandu spunea despre ciocnirile din Piaţa Operei, de 1 decembrie 2009: „Am constatat agresiuni verbale sau chiar fizice promovate de oameni care se revendică de dreapta. Nu sunt nici de dreapta, nu aduc nici progresul, vor să readucă comunismul. Dacă veţi vedea secera şi ciocanul pe fond roşu, să ştiţi că pe verso este Băsescu”. Aşa cuvânta ţărănistul despre PDL, adăugând că acest partid „a promovat o camarilă care îşi arogă toate avantajele economice”. Dacă partea cu „readucerea comunismului” e un veritabil exerciţiu de bătut câmpii, nu mă hazardez să-l contrazic în cealaltă problemă pe domnul primar. Motiv pentru care mă întreb cum ar putea sta Gheorghe Ciuhandu la aceeaşi masă politică cu „camarila” PDL, după cele declarate acum un an? Nu s-ar lua la bătaie „camarilele” între ele? Nu, că au antrenament, au mai colaborat de atâtea ori în combinaţii felurite, vreme de patru mandate ale administraţiei locale. Măcar Gheorghe Ciuhandu, într-o astfel de ipoteză, ar avea curajul să recunoască o „parşivă” coaliţie cu PDL, spre deosebire de PSD şi PNL, care colaborează neoficial cu Constantin Ostaficiuc, tot pentru bunăstarea judeţului, fireşte. Dar noi acum vindem, de fapt, pielea ursului din pădure. Şi nu ştim nici dacă ursul e într-adevăr urs, iar pielea nu e deja promisă la alţii.