„Divinitatea” l-a cautat pe Ciuhandu, dar l-a gasit pe Orza

Pe la începutul anului 2004, în mediile timişorene, politice sau ziaristice exista o mare dilemă, la fel ca şi acum, referitoare la candidatura lui Gheorghe Ciuhandu pentru un nou mandat de primar. Ca şi acum, Ciuhandu refuza să-şi anunţe răspicat candidatura, dând apă la moară la tot felul de supoziţii, scenarii şi alte baliverne. Se spune că printre cei care nu-şi mai doreau o nouă candidatură a primarului în funcţie se număra chiar Adrian Orza, la acea oră aflat la primul mandat de viceprimar. Considerat „copilul lui Ciuhandu” din punct de vedere politic, Orza şi-ar fi dorit să candideze el la funcţia de edil-şef, spuneau oameni din imediata lui apropiere. Foarte năvalnic şi imberb pe atunci (ulterior şi-a tras barbă „ciuhandistă”), Orza chiar credea că orice zboară se mănâncă şi, folosindu-se de aura lui Ciuhandu, putea fi ales el primar. Au trecut opt ani de atunci, iar despre progresele înregistrate în Timişoara nu are rost de vorbit. Numai că… Tânărul de acum opt ani, aflat la al treilea mandat de viceprimar, a devenit mult mai realist şi cu capul pe umeri. A realizat că, de 12 ani, are o slujbă absolut onorabilă (mulţi ar spune sinecură), fără multă bătaie de cap, dar extem de profitabilă, cel puţin din punctul de vedere al statusului social. (Şi nu-i aici vorba de Ciupa sau ciupeală). O slujbă pe care i-o datorează în exclusivitate lui Ciuhandu, a conştientizat omul. Dovadă că în opt ani, în afară de barbă, lui Orza i-a mai crescut şi altceva. Iar dacă acum opt ani, în momentul în care Ciuhandu îşi anunţa candidatura, Orza era puţin îmbufnat, acum s-a grăbit el să anunţe faptul că „şeful” mai bagă o tură. Probabil în ideea că Aradul încă n-a ajuns din urmă Timişoara, dar o va face în următorii patru ani. Dar asta e o altă discuţie. La urma urmei, anunţul lui Orza nu înseamnă dezvăluirea unui mare secret. Se ştia de mult că actualul edil mai vrea un mandat. Asta deşi, cu o doză mare de ipocrizie, dar şi cu o anumită doză de blasfemie, anunţa, cu puţin timp în urmă, că aşteaptă un semn divin ca să candideze. Se pare că „divinitatea”, greşind adrisantul, s-a pogorât pe umărul lui Adrian Orza, pentru a-l anunţa pe Ciuhandu. Poate şi pentru că nu l-o fi prins pe acasă pe primar. Din păcate, o „divinitate” care ia în calcul mai mult dorinţele unor alde Cojocari, Miuţ, Junie, Culiţă, şi mai puţin ale timişorenilor normali la minte.