Nabucco si in Timis, dar fara secrete!

Consilierii județeni timișeni trebuie să-și dea acordul pentru colaborarea proiectului Nabucco, în următorul plen. Celelalte patru consilii din județele pe teritoriul cărora va trece gazoductul, Dolj, Arad, Caraș-Severin și Mehedinți, au semnat deja actele. Juriștii din CJT au avut câteva obiecțiuni la proiectul propus de SC Nabucco Gas Pipeline România SRL, pe care l-au studiat de două ori până acum, așa că societatea din Mediaș le-a trimis o versiune îmbunătățită.

Secretarul CJT, Petrișor Nădăștean, este de acord cu noua variantă a protocolului. „Nu am fost de acord cu prima variantă a proiectului. Toate datele care privesc certificatele de urbanism și autorizațiile de contruire sunt publice și ei voiau să le facă confidențiale! Au vrut să secretizeze toate datele! Nu putem să ținem astfel de informații confidențiale atâta timp cât toate sunt acte publice. Au revenit și și-au schimbat opinia. Nu știu ce proiecte de colaborare au semnat cei din celelalte patru județe, nici nu mă interesează. Nu vreau să-mi reproșeze cineva că am ținut datele astea secretei” a precizat Nădăștean. Acordul dintre Austria, Bulgaria, Ungaria, România și Turcia, privind proiectul Nabucco, s-a încheiat în 13 iulie 2009 la Ankara și a fost ratificat de Parlamentul României. Proiectul Nabucco înseamnă contruirea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspică și va ocoli Rusia. Asta pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, care în acest moment este dependentă de Rusia. Conducta va avea o lungime de 3.300 de kilometri, lucrările trebuie să înceapă în 2011 și gazoductul trebuie să intre în exploatare în 2014. Costul estimat inițial al lucrărilor, în mai 2008, era de aproximativ 4,5 miliarde de euro, dar a ajuns la 7,9 miliarde de euro din cauza creșterii prețului petrolului și, implicit, și al oțelului. O treime din proiect este finanțat de acționari, iar restul, de bănci. În funcție de situație, gazele naturale vor proveni din Irak, Azerbaijan, Turkmenistan și Kazakhstan. Principalii furnizori de gaze pentru proiect sunt Azerbaijan și Turkmenistan. În cazul Turkmenistanului, problema este tranzitul pe sub Marea Caspică, în condițiile în care chestiunea granițelor maritime rămâne o problemă nerezolvată în zonă, iar pentru soluționarea ei este nevoie de acordul Rusiei.