Amintiri din Epoca de Aur (IV): De la aur, la microbul fotbalistic

Bucur… Bebe Bucur! Până acum 20 de ani, acest nume provoca teamă oricărui timişorean care deţinea un gram de aur sau încerca să facă afaceri pe spatele statulului ceauşist. După poveştile cu aur, aprozarişti şi măcelari, Bebe Bucur s-a implicat în fotbal. În cele ce urmează, povestea Progresului, aşa cum a trăit-o fostul miliţian.

„Am fost şi om, nu doar miliţian. Din 1985 m-am ocupat de fotbal, în calitate de preşedinte al secţiei de fotbal la Progresul Timişoara”, îşi aminteşte Bebe Bucur. Povestea a început în timpul unei partide de bridge, când Bucur a fost interpelat de Ioan Bucşanu, directorul de atunci al Întreprinderii Judeţene de Transport Timiş. Subiectul: echipa de fotbal Progresul, care activa sub tutela „tramvaiştilor”. „Bucşanu m-a rugat să-l însoţesc a doua zi la Tomnatic, unde urma să evolueze Progresul, într-un meci important din Campionatul Judeţean. Lui îi era frică de Unirea Tomnatic, ca nu cumva să apeleze la arbitri, aşa că m-a invitat să merg cu el. De atunci a intrat microbul în mine”, povesteşte fostul miliţian. La început, Bucur a ajutat Progresul cu 10.000 de lei şi şase mingi. Următorul pas a fost achiziţionarea lui Călin Rosenblum, de la Unirea Tomnatic, care ulterior a îmbrăcat şi tricoul lui Poli Timişoara, alături de care a evoluat în Cupa UEFA. „Acel prim joc de la Tomnatic m-a determinat să mă implic. Mă felicit şi acum că l-am adus pe Rosenblum. S-a dovedit că nu m-am înşelat, când am insistat să fie transferat la Progresul. Peste câţiva ani a devenit titular la Poli, într-o echipă în care se regăseau Vlaicu, Timofte, Crăciun, Ionuţ, Tavi Popescu şi lista poate continua.”

Progresul promovează în Divizia C

Primul sezon petrecut de Progresul Timişoara în Campionatul Judeţean cu Bebe Bucur preşedinte a coincis cu câştigarea seriei, dar nu fără emoţii, pentru că atunci echipele erau foarte apropiate valoric. Apoi, Progresul a susţinut două jocuri de baraj pentru accederea în Liga a III-a. „Am evoluat în faţa unei formaţii din Reşiţa, iar în jocul tur, disputat la Timişoara, pe actuala arenă Electrica, băieţii mei nu au putut să scoată decât un egal. Atunci am înţeles cum se întâmplă unele lucruri în fotbalul nostru. Eram un fel de Christos între tâlhari. Mi-am dat seama imediat că, dacă vom continua în acest fel, se alege praful de tot ceea ce construisem până atunci.” În retur, Progresul s-a impus şi a reuşit o promovare care a lăsat cu gura căscată multă lume. Bebe Bucur a obţinut această performanţă pentru că, pe lângă Rosenblum, care era vedeta echipei, la Progresul au fost aduşi fotbalişti ca Ilie Rotariu sau Liţă Dumitru, „care devenise proscris la Timişoara în urma meciurilor strategice”.

Promovare în „B” şi joc cu o asistenţă de peste 10.000 de spectatori

Imediat după promovare, Bebe Bucur a conştientizat că jocurile vor deveni din ce în ce mai grele. „Aveam nevoie de un antrenor cu personalitate, un om cunoscut în Timişoara. Aşa m-am decis să-l ofertez pe Ghiţă Chimiuc. După ce l-am instalat pe banca tehnică, l-am chemat la mine în birou şi i-am trasat ca obiectiv promovarea în Divizia B. Bietul Chimiuc a început să se bâlbâie, dar decizia era luată deja.” Obiectivul a fost îndeplinit, Progresul reuşind o promovare incredibilă în cel de-al doilea eşalon. Principalul adversar a fost CFR Timişoara. „În jocul de la Gara Mare au asistat peste 10.000 de spectatori. Erau oameni care stăteau căţăraţi pe locomotive, pentru a surprinde puţin din acel meci decisiv pentru promovarea în liga secundă. L-am câştigat cu 2-1 şi ne-am asigurat promovarea în faţa unei echipe de tradiţie din Timişoara. Vă daţi seama, acel joc din cel de-al treilea eşalon a fost urmărit de peste 10.000 de oameni, o cifră incredibil de mare, dacă ne gândim că, în prezent, nici echipele reprezentative din Liga I nu reuşesc să adune aşa de mulţi spectatori.”

„Progresul a devenit echipa favorită a ţiganilor”

Promovarea în Divizia B nu i-a bucurat prea mult pe cei din conducerea IJTL. „Bietul Radu Nicosevici, economistul IJTL, a făcut un calcul şi mi-a spus că este imposibil să ne menţinem în «B» fără sponsorizări. Aşa a devenit Progresul echipa favorită a ţiganilor. Se adunau ţigani din mai multe judeţe şi jucau la pariuri pe Progresul Timişoara, de exemplu că echipa poate sau nu să se impună cu 5-0 în faţa altei echipe. Probabil se făceau bani frumoşi din aceste pariuri.” Cert este că Progresul a promovat şi a devenit al doilea club de fotbal ca importanţă în Timişoara, după Poli. Bucur a avut grijă ca lotul să fie completat cu o serie de fotbalişti de valoare. Astfel, au ajuns să joace aici Pologea, Munteanu II, Giuchici, Vlătănescu, Ilici, Şunda, Bozeşan I, Vuşcan sau Steop. „Am avut echipă, nu glumă. Eram cei mai tari din cea de-a treia serie a Diviziei B, în condiţiile în care eram colegi de serie cu Gloria Bistriţa. Pe teren propriu, chiar în sezonul în care bistriţenii au promovat, când am evoluat la Timişoara i-am condus cu 1-0, dar celebrul arbitrul Costică «Suceava» a prelungit jocul până în minutul 110! Adică până când bistriţeni au reuşit golul egalării. Erau vremuri interesante. Vă garantez că, în acea perioadă, din nouă partide câte se disputau pe etapă, şapte erau strategice.”

„Dacă întârzia Revoluţia, Progresul era în Divizia A”

Aventura Progresului în Divizia B a ţinut până în 1990, „tramvaiştii” nereuşind să supravieţuiască în acest eşalon după ce Bebe Bucur nu s-a mai ocupat de echipă. Imediat după Revoluţia din Decembrie 1989 a urmat declinul. Bucur este de părere că „dacă mai întârzia puţin Revoluţia”, Timişoara ar fi putut avea două echipe în primul eşalon. Fostul miliţian vorbeşte detaşat despre „blaturi”, la care apelau toate echipele, indiferent de nivelul la care evoluau. Un „blat” mai special? Bucur spune că nu are… Dar îşi aminteşte că, după ce au fost discuţii cu mai mulţi jucători de la o echipă adversă pentru a se da la o parte, formaţia lui a jucat atât de slab încât a fost la un pas să piardă chiar şi cu acei jucători adverşi „măsluiţi”. Dacă ar fi să le dea un sfat celor implicaţi în fotbal în prezent, Bebe Bucur crede că infrastructura este cea mai importantă. „Am avut un centru de copii şi juniori foarte bun, cu antrenori valoroşi ca Doru Maşcovescu sau Marcel Romanescu. Când echipa a rămas fără bani, imediat după Revoluţie, la Progresul au fost promovaţi Florescu, Zamfirescu, Sorescu sau Himcinschi – nu îmi mai aduc aminte toate numele.”

Legende cu „blaturi”

Se spune despre Progresul Timişoara că, în perioada de glorie, era susţinută de banii şi aurul ţiganilor. Au fost cazuri în care, spun legendele, la un simplu telefon al fostului miliţian, ţiganii adunau bani în pungi de plastic şi se prezentau cu ele la stadion. Miroslav Giuchici a fost considerat copilul răsfăţat al fotbalului timişorean, statut de care acesta a profitat şi la apusul carierei, în tricoul Progresului. Tot legenda spune că, înaintea unui joc care trebuia „trântit”, fiecare jucător timişorean trebuia să primească un televizor color. Înaintea meciului însă, doar Giuchici se lăuda cu televizorul primit. Nu mică le-ar fi fost mirarea lui Bebe Bucur şi colegilor din conducerea clubului să constate că şi celelalte televizoare zăceau depozitate taman în garajul lui Giuchici. Se spune că intenţia lui Giuchici a fost aspru pedepsită de Bucur, care i-ar fi aplicat acestuia, în vestiarul echipei, o corecţie fizică greu de uitat. Capitolul „blaturi” ar putea continua cu o altă poveste care spune că, la un moment dat, la conducătorii timişoreni au venit omologii lor de la Aurul Brad, care ar fi achitat 600.000 de lei pentru trântirea jocului. Progresul a câştigat însă la scor, aşa că Aurul Brad şi-a cerut banii înapoi. A fost momentul în care, spune legenda, Bebe Bucur a făcut uz de meserie şi de uniformă, cei de la Brad plecând cu coada între picioare. Suma respectivă se spune că a fost împărţită lotului de jucători, băncii tehnice şi conducerii clubului.