Gheorghe, Nicolae, Petru, Ion, Maria… nu mai bine suna Sorinel?

Şi mielul pe care l-am mâncat cu ocazia sărbătorilor pascale a fost tăiat de priceputul cioban după un atent sondaj de opinie, făcut în stână. Evident că, democraţie fiind, mielul tocmai mâncat putea să trăiască bine-mersi până să ajungă berbec, dar n-a fost să fie, pentru că o analiză sociologică l-a dat pe el favorit să obţină onoarea de a deveni drob pe masa mea din sufragerie. Aşa şi liberalii.

Din nouă liberali în lapte, doar doi dintre ei, ceva mai experimentaţi, nu foarte, doar puţin mai plimbaţi prin politică, vor intra în studiul comandat la sondorii opiniei publice: senatorul Nicolae Robu, preşedinte PNL Timiş, şi Petru Ehegartner, şeful organizaţiei municipale. Alţi doi liberali fragezi, Alin Nica şi Cristian Buşoi, vor face obiectul unui chestionar din care să reiasă persoana cea mai potrivită căreia să-i dea PSD-ul cu flit atunci când îl va nominaliza pe Titu Bojin să se ia la trântă cu Constantin Ostaficiuc.

După părerea mea umilă, aceste sondaje de opinie nu sunt nişte instrumente de măsurare a şanselor lui Nicolae sau Petru, să fim serioşi, pentru aşa ceva au fost deja comandate şi analizate barometre de lucru, ci mai degrabă sunt o şansă pentru senatorul Robu de a se retrage dacă n-are chef să se facă de râs în faţa implacabilului Gheorghe, primarul Ciuhandu. Ce mare lucru ar fi ca pentru poziţia de sparing-partner al actualului edil şef să lupte la baionetă Maria Grapini şi Sorin Grindeanu? Asta ar însemna că sunt mai cunoscuţi ca Nicolae Robu? Evident că nu, ci doar că omul are de apărat o imagine care nu merită tăvălită sub vreun procent de 15% din electorat, doar câteva lungimi peste periculosul Ion Răducanu, de la UNPR.

Indecizia preşedintelui PNL Timiş de a-şi anunţa candidatura se poate explica tocmai prin prisma acestor calcule preelectorale şi n-aş pune botul la borcanul cu naivităţuri democratice vânturate pe la nasul alegătorilor liberali de bună credinţă. Păi, ce, dacă muşchiul lui Nicolae Robu ar vrea 127% să candideze, s-ar lovi dânsul de un amănunt precum o competiţie internă, de domnul Petre? Sau chiar de una externă, de ochii lumii, cu Sorinel sau doamna „umanistă”, Maria? Să fim serioşi!

În Timişoara şi să aibă, la mişto, Grindeanu mai multe şanse, liberalii tot ar bate cu pumnul în masă să obţină ce li se cuvine măcar în baza parităţii stabilite la centru. Dacă nu în Timişoara, atunci unde, în Iaşi? La Alexandria, în fieful baronului de Teleorman? La Tg. Mureş, la ungure? În orice oraş cu o proiecţie politică normală acestor ani, candidatura pentru primăria unui mare municipiu ar constitui o miză imensă pentru oricine din Uniunea Social Liberală, o nominalizare cât o victorie în alegeri, pe fondul prăbuşirii PDL în încrederea populaţiei.

Doar dacă, aşa… Nu mai bine, domnule Ciuhandu, mai aşteptaţi puţin să vedeţi dacă vă dă divinitatea vreun semn, iar dacă nu şi nu, poate faceţi fericiţi nişte oameni? Nu v-a mai zis nimeni demult că poate aveţi treabă şi vă reţine cineva prea mult prin primărie? E tare păcat să lăsaţi oameni serioşi ca dl Robu, să se zbuciume cu un ins aşa de problematic ca matale, când oricum dumneavoastră nu vă vedeţi capul de atâtea scandaluri cu d-na Rodica Vlad, să vă împăcaţi cu d-nul Moiescu, ca să moară de ciudă dl Pavelescu (avocat OTV). În fine, faceţi cum vreţi!