Superoferta de criza: palate tiganesti de inchiriat

Romii care deţin proprietăţi în centrul oraşului au schimbat anunţurile „de vânzare”, puse la începutul crizei pe palatele lor, cu unele adaptate momentului, şi anume „de închiriat”. Ei vor astfel să mai facă nişte bani, dacă tot nu s-au putut îmbogăţi de pe urma imobilelor pe care le deţin.

Ultimii ani a afectat greu clanurile ţigăneşti care sperau să facă bani cu ghiotura de pe piaţa imobiliară. În 2009, un „palat“ cu 18 camere ajungea să coste chiar şi cinci milioane de euro. Criza financiară şi-a făcut însă simţită prezenţa, astfel că singurul imobil cu multe camere şi turnuleţe tranzacţionat pe piaţa locală a fost palatul clanului Seifert, de pe bulevardul Simion Bărnuţiu, adjudecat cu numai 110.000 de euro. S-a întâmplat anul trecut, iar romii care l-au vândut, Lucia Seifert şi soţul ei, Petru Jurj, care au fugit în noiembrie 2009 din Palatul de Justiţie din Timişoara cu câteva ore înainte ca magistraţii să elibereze mandate de arestare pe numele lor, sunt daţi în urmărire internaţională. Prima casă ţigănească „de vânzare” a apărut acum doi ani, pe Bulevardul Michelangelo. Între coloanele care decorează vila a fost prins un banner cu mai multe numere de telefon, unele din Germania, plus anunţul cu litere de-o şchioapă: „De vânzare sau de închiriat. Privat“. Imobilul cu trei niveluri, construit în stil neobrâncovenesc la începutul secolului trecut, are 18 camere. „Casa e antică şi cu lemn în interior, ca la Peleş“, îşi lăuda locuinţa proprietarul.
Văzând că nu îşi pot vinde averile imobiliare, ţiganii bogaţi au scos palatele la închiriat, ca să nu piardă bani. Este şi cazul lui Nonu Cârpaci, proprietarul celei mai mari părţi dintr-un imobil situat la intersecţia bulevardului Michelangelor cu strada CD Loga. Instituţia arhitectului şef din Primăria Timişoara a primit o solicitare pentru transofrmarea vilei din casă de locuit în spaţii de birouri. Cârpaci investit în reabilitarea imobilului, iar acum vrea să găsească clienţi pentru spaţiile de închiriat. Aici funcţionează deja câteva firme: o salină, care a ocupat subsolul, o firmă de asigurări. Baştanii îşi vând proprietăţile în care nu locuiesc pentru că nu au alte surse de venit, iar băncile se feresc să le dea credite. „În ultimii ani, nu am luat niciodată în garanţie palatele romilor. Aceste imobile sunt greu vandabile şi interesează un număr restrâns de clienţi, în cazul unei executări ca urmare a nerambursării creditului“, spunea, la începutul crizei, un reprezentant de retail de la BCR.