Bolnavi lasati de capul lor prin spital, din lipsa de personal

Situaţie greu de imaginat într-o ţară normală: o femeie diagnosticată cu demenţă Alzheimer şi internată într-o secţie de neurologie pleacă din salon şi se duce… acasă! S-a întâmplat la Spitalul Judeţean din Timişoara, unde o asistentă ajunge să răspundă şi pentru câteva zeci de pacienţi. Deficitul de personal se cronicizează pe zi ce trece, iar familiile bolnavilor se tem de ce e mai rău.

În Spitalul Judeţean din Timişoara, asistentele au plecat pe capete în străinătate. Cele care rămân sunt suprasolicitate şi au un program infernal. Puţine rezistă unui astfel de ritm. „În acest moment, avem un deficit de 200 de asistente medicale. Ar mai fi nevoie, de asemenea, şi de 90 de îngrijitoare, infirmiere şi brancardieri”, spune Liana Dacilescu, purtătorul de cuvânt al SCJUT. În aceste condiţii, nu e de mirare că situaţiile extreme devin o obişnuinţă. Bolnavii, tot mai numeroşi, nu pot fi supravegheaţi aşa cum trebuie. Spitalul e plin de oameni în pijamale, care circulă nestingheriţi dintr-o parte într-alta. Unii chiar ies afară, să-şi bea cafeaua, să fumeze sau să stea la o poveste cu o rudă venită în vizită. Nu-i întreabă nimeni nimic, iar de aici până la producerea unei tragedii nu e decât un pas. Aproape să fie făcut în cazul unei femei diagnosticate cu Alzheimer. Andreea Ursu, „Tomata cu Scufiţă”, una dintre cele mai cunoscute bloggeriţe din Timişoara, a trecut printr-o experienţă terifiantă. Mama ei, suferindă de Alzheimer, a fost internată la Neurologie, în Spitalul Judeţean, pentru nişte investigaţii. Andreea i-a spus asistentei că mama ei trebuie supravegheată tot timpul, dar lucrurile au luat-o razna. „Mama a plecat din spital, în pijama, fără s-o oprească nimeni. Când am ajuns eu, colegele de salon mi-au spus că lipsea de o oră”, povesteşte tânăra. Nevăzându-şi mama, a intrat în panică, a întrebat asistentele şi infirmierele, a ajuns chiar şi la paznicul postat la intrarea în spital, dar fără succes. Mai mult decât atât, în momentul în care a întrebat paznicul, acesta i-a spus, sec, că nu înţelege în ce calitate îndrăzneşte să-l tragă la răspundere. Mama Andreei a reuşit să ajungă acasă, însă lucrurile ar fi putut sfârşi tragic. „Aş vrea să ştiu cine ar fi răspuns în cazul în care pe mama mea ar fi lovit-o o maşină sau s-ar fi pierdut prin oraş. Nu se poate ca lucrurile să rămână aşa, iar pacienţii să iasă din spital nestingheriţi”, ne-a declarat tânăra. Andreea nu are nimic să le reproşeze medicilor sau asistentelor. „De vină este sistemul. Asistenta are şi ea dreptate când spune că nu poate supraveghea singură 40 de bolnavi. Dar ce se întâmplă cu pacienţii? Nu înţeleg de ce angajaţii firmei care asigură paza spitalului nu sunt instruiţi. Cel cu care am vorbit eu mi-a spus că nu e prima dată când se întâmplă să plece un pacient din salon”, spune ea.
Anul acesta, Spitalul Judeţean a organizat trei concursuri, ultimul în luna iulie. Au fost 20 de posturi de asistente, niciunul pentru secţiile de neurologie. Toate sunt pe perioadă determinată, până când – şi dacă – titularele se vor întoarce acasă.