Viroza respiratorie, boala sezonului rece

Viroza respiratorie este un termen care grupează infecții ale căilor respiratorii inferioare și superioare, de obicei cu evoluție scurtă, puțin severă, fără afectarea majoră a stării generale.

Boala se manifestă prin dureri de gât, dureri de cap, nas înfundat, cu sau fără secreții nazale, strănut și uneori febră. Acestea apar la două-trei zile de la infectare. În cazul în care simptomele persistă mai mult de două săptămâni, înseamnă că acestea sunt mai mult decât consecința unei răceli. Aceste infecții virale se pot complica adesea cu suprainfecții bacteriene care pot determina traheo-bronșite purulente sau chiar afectarea arborelui respirator inferior cu apariția de pneumonii sau bronhopneumonii. Infecția este cauzată de virusurile care atacă sistemul de apărare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului și al gâtului reprezintă prima linie de apărare a organismului. Particulele pe care noi le inhalăm, ca praful, polenul, virusurile și bacteriile, sunt reținute de această mucoasă. Odată ce un virus trece de această mucoasă și pătrunde într-o celulă, el se multiplică și astfel apar noi virusuri care invadează celulele din jur. Rezultatul răspunsului imun al organismului la invazia virală reprezintă, de fapt, simptomele răcelii.
Virozele respiratorii se pot clasifica în funcție de etajul aparatului respirator. Rinita acută este cunoscută sub numele de răceala sau guturai și ocupa cel mai mare procent din totalul infecțiilor de natură virală respiratorie. Cei mai frecvenți agenți patogeni implicati sunt rinovirusurile, enterovirusurile, adenovirusurile. Cele mai multe rinite acute se remit spontan în câteva zile, iar cea mai frecventă complicație este sinuzita. Traheobronșita este o formă frecvent întâlnită a virozelor respiratorii, manifestată prin tuse cu expectorație absentă sau redusă cantitativ, febră, senzație dureroasă retrosternal, persistentă. În general nu durează mai mult de o săptămână. Persistenta simptomelor sugereaza o suprainfecție bacteriană și se indică examenul medical și examenul radiologic pentru a depista o eventual pneumonie secundară. Rinofaringita asociază manifestari clinice întâlnite în rinite cu manifestări de infecție faringiană, cum ar fi odinofagia, prezența unei adenopatii la nivel laterocervical sau submandibular. Este dată în majoritatea cazurilor de o infecție virală, de cele mai multe ori cu adenovirus enterovirus sau un virus paragripal. Se vindecă spontan în câteva zile sau se poate complica prin afectarea bacteriană secundară a faringelui, amigdalelor.
Diagnosticul este ușor de stabilit, dat fiind simptomatologia mai sus menționată. Tratamentul este facil, la îndemâna fiecărei persoane. În general se recurge la măsuri de izolare, repaus fizic, tratament simptomatic (antitusive, antialgice, antiemetice) și tratament antiinflamator nesteroidian. Atunci când virozele respiratorii se complică cu suprainfecție bacteriană, este indicat tratamentul cu antibiotice.
Ce este important de reținut este faptul că în momentul în care aveți unele dintre aceste simptome, este indicat să începeți un regim hidric cu foarte multe ceaiuri calde și să vă anunțați medicul de familie, pentru a vă primi la cabinet, să fiți consultași și să vă prescrie tratamentul adecvat. Orice persoană aflată în stare de nesănătate care va amâna consultul la medic va risca apariția suprainfecției, care va fi mult mai dificil de tratat, și va necesita perioadă mai îndelungată de tratament și convalescență.