Reforma care doare in lipsa

Inerțial, ca tot românul trecut de o anumită vârstă, și eu am simțit un real disconfort când am auzit că sistemul de sănătate va trece pe asigurări private. Primele întrebări care-mi creau neliniști erau legate de procedură. Ce voi face? Va trebui să mă ocup eu să-mi găsesc firma de asigurări, ceea ce urăsc cel mai mult. Îmi voi plăti polița la vreo casierie a privatului lună de lună sau, ca acum, angajatorul face asta prin propria contabilitate? Altă neliniște: pachetul de bază oare ce-o conține? O operație de rinichi ar merge sau asta intră la pachete suplimentare? Ori alea suplimentare sunt doar de fițe, pentru confort, să te ducă la privat cu plasmă, DVD și aer condiționat? Apoi a mai apărut îndoiala asupra priceperii mele de a-mi alege asiguratorul. De unde să știu eu care mă trage și care nu mă trage în piept? Care dintre ei mă îmbârligă cu niște clauze cu care nu sunt familiarizat, de ajung la necaz să nu-mi plătească nimeni serviciul medical, pentru că am fumat o țigară fără filtru, când eu la formular am promis că fumez numai cu filtru. Bun, reticența asta față de nou o are poate 95% din populație, mare parte însă mult mai neinstruită ca mine. Motiv pentru care, la auzul veștii că Băsescu și guvernul vor retrage din dezbatere proiectul de lege privind reformarea sistemului de sănătate, am răsuflat ușurat. Am luat-o ca pe o victorie, mai ales că tot acest succes s-a produs și prin energia străzii, ca pe vremuri.

Ajungând acasă de la manifestațiile pro-Arafat, anti-Boc și “Jos Băsescu”, românul victorios în războiul cu “tiranul” își ia viața de la capăt, fericit că încă nimic nu se schimbă în sensul dorit de comisia de la Cotroceni. Când îl supără ceva pe la foale va merge trimfător la același spital, cu sentimentul că va fi primit ca un erou care, prin efortul său a făcut ca Sănătatea să învingă “dictatura”. Acolo dă însă de aceiași medici plătiți legal sub nivelul pregătirii lor, dar ilegal la fel de gros precum le e obrazul, aceleași asistente flămânde după ce au bolnavii în buzunarul pijamalelor, aceleași trucuri cu trimiterea pacienților la computerele tomograf ale clinicilor private, pe bani, în timp ce ale statului stau, strategic, stricate din lipsă de fonduri etc. Iar dacă Dumnezeu nu e darnic cu tine și te vrea internat în spital, vei aduce de acasă bani pentru banala flexulă, timp în care fonduri bugetare căcălău se varsă spre industria medicamentului, cu mii de morți în rol de beneficiari și alte inginerii financiare care ne-au adus spitalele în situație de colaps. Da, dar astăzi am învins! Dictatorul și-a retras legea din dezbatere, iar opoziția declară că ia în calcul ieșirea în stradă într-o mega manifestație. Nu zice însă nicio vorbă despre cum ar vrea ea, ca viitoare guvernare, să producă reforma sistemului de sănătate, pe model liberal american, după cel socialist scandinav ori vreo combinație fericită pentru popor. Nu, pentru că, de când lumea, reformele au scos oameni furioși în stradă. Numai că, indiferent cum le-o vrea legiuitorul, până la urmă tot au fost făcute. Și în România vor fi făcute. Fie de-o guvernare de dreapta, fie de una de stânga. Cu binecuvântarea lui Băse sau a altui Escu, chiar și fără acordul poporului.