Urticaria adultului

Urticaria este o inflamație la nivelul pielii, caracterizată prin înroșire a tegumentului și apariția unor papule sau „blânde”, însoțite de prurit accentuat. Majoritatea au caracter tranzitor, rezolvându-se spontan în câteva ore, dar există și urticaria cronică cu durata de peste șase săptămâni. Forma acută se poate asocia cu angioedem (umflare) frecvent la nivelul buzelor, feței, pleoapelor, extremităților sau cu șoc anafilactic.

Urticaria este rezultatul eliberării de mediatori ai inflamației (în special histamină, dar și alte substanțe vasoactive) de către mastocitele și bazofilele de la nivelul pielii. Aceste substanțe produc vasodilatație cu apariția urticariei și a pruritului. Urticaria poate apărea izolat sau pe tot corpul.
Cauzele urticariei:
• Alergia alimentară: în special la copii; alimentele frecvent incriminate sunt: alune, arahide, ou, fructe de mare, roșii (implicarea aditivilor alimentari și a conservanților este controversată)
• Medicamente: teoretic aproape toate medicamentele pot da reacție alergică, dar unele dintre ele sunt frecvent implicate: aspirina, AINS, opiacee, succinilcolină, antibiotice (penicilină, ciprofloxacină, rifampicină, vancomicină, unele betalactamine)
• Agenți fizici: presiune, frig, cald, vibrații etc.
• Înțepături de insecte: păianjeni, viespi, albine
• Unele alimente ca peștele alterat, brânza învechită sau vinul roșu, ciocolata conțin concentratii mai mari de histamină și pot da urticarie, în special la persoane la care enzima care degradează histamina (DAO) este scăzută.
• Afecțiuni medicale: infecții virale (hepatită acută A, B, C), virusul E. Barr și herpes simplex) și bacteriene: infecție cu streptococ (17% din urticariile copilului) și parazitare. Sinuzita, infecțiile fungice, infecția cu Helicobacter Pylori și altele pot da urticarie. Contraceptivele orale și modificările ciclului menstrual datorate schimbărilor hormonale, precum și consumul de analgezice pot da urticarie. Alte cauze: crioglobulinemia, boala serului, afecțiuni autoimune, sarcină și afecțiuni maligne.
La aproximativ 50% din pacienti nu se găsește cauza, deși majoritatea urticariilor cronice sunt date de afecțiuni autoimune.
Tratament: antihistaminice generaia a II-a (cetirizină, levocetirizină, fexofenadină), iar în cazurile refractare se poate administra și generatia I de antihistaminice (difenhidramină 50 mg /6 ore sau hydroxizină 50 mg/ 6 ore 24 – 48 ore). Inhibitori de receptori H2: doar în cazul urticariilor care nu cedează la antihistaminice H1 (ranitidină, famotidină). În urticaria acută care nu cedează la antihistaminice și în urticaria din vasculite se pot administra corticoizi oral 40 – 50 mg/zi timp de cinci zile la adulți.