Gata, pica „Clanul”?

Le-am rezolvat și pe astea. Alegerile locale. Ignoranții puteau trece prin această lună de campanie fără să știe ce se întâmplă. „Cunoscătorii” pot spune, în sfârșit, că a fost o campanie decentă, pe principii, dar nespus de plictisitoare, fiind limpede că programele nu le citește mai nimeni. A fost o conjunctură cum n-a mai fost în Timișoara de la dispariția dinozaurilor și cum nu va mai fi până la desființarea PSD.

Îmi place mie mult o vorbă de-a mea. Că anul ăsta numai prostul nu câștigă alegerile, dacă munca de partid sau traseismul politic te-au încununat cu misiunea de a candida din partea USL. Particularizând pe Timișoara, pentru oricine era greu să viseze măcar la vreo candidatură, atâta vreme cât Gheorghe Ciuhandu nu mergea să-și plimbe nepoțeii.

Apoi, după retragerea țărănistului, era aproape la fel de dezarmant să concurezi cu candidatul USL, oricare ar fi fost el. Însă când au apărut problemele de sănătate ale lui Nicolae Robu, probabil că cele mai multe unghii roase de oftică au fost în PDL. Grămezi. Acolo unde n-aveau cum să fie prevăzute aceste evenimente, ca președintele Ostaficiuc, dibaci cum îl știm, să trimită în luptă un competitor adevărat.

Cea mai dificilă campanie a avut-o țărănistul Adrian Orza, viceprimar în exercițiu, încrezătOrza în timpul liber. Ar fi fost și mai grea dacă ar fi trebuit să explice de unde a găsit finanțatOrza atâția bani să bage în campania țărănisto-forumisto-germană, altfel decât să alimenteze principala temă de campanie a contracandidaților. Îmi și imaginez cât de greu trebuie să-i fi fost omului să aibă mentalitate de câștigătOrza, să promoveze concomitent ideea de continuitate, cât și cea de schimbare, atâta vreme cât continuitatea rimează cu „Clanul” și „Planul” lui Răducanu, iar ideea de schimbare cu greu te mai scoate din ridicol.

Să schimbi ce? Oamenii puși tot de tine și mentorul Ciuhandu? Se pare că da. În programul său, necruțătOrza anunță elegant reevaluarea profesională a angajaților, că nu era să spună că sparge și el „Clanul” și-l dă jos pe Jean Cojocari. Cum va putea el, ca viitor edil, să le spună lui Chiș Culiță, lui Ciupa, Aurei Junie sau unchiului Staia că nu mai corespund profesional, când poate risca să i se arate pisica sau motanul cât ar fi el de necruțătOrza?

Jalnic sună poezia cu spargerea „Clanului” și din guri pesediste ori peneliste. Ce clan să spargă USL? Tot ăla pe care l-a susținut ca majoritate în consiliul local vreme de patru ani, timp în care și-au luat în primire posturile de viceprimar ori de director adjunct RATT? Ce, ar fi fost mare lucru să facă în plan local ce-a făcut USL în parlament cu PDL? Cu cine ar mai fi administrat „Clanul”, fără voturile liberalo-pesediste?

Sunt întrebări care nasc altele, cum ar fi dacă „Clanul” ăsta nu ar fi provocat cumva complicități mult mai ample politic decât simplist și convenabil se enunță acum de către cei care n-au mâncat usturoi, dar și de cei cărora le cam pute gura cu care și-au exercitat puterea legislativă.